* Implicarea inculpaţilor Coman Ion şi Bălan Radu în organizarea şi conducerea actelor de reprimare de la Timişoara.

Ansamblul probelor administrate în cauză confirmă neîndoielnic faptul că inculpaţii Coman Ion şi Bălan Radu, în exercitarea atribuţiilor ce le reveneau din importantele funcţii ce le deţineau în perioada 17-22 decembrie 1989, au organizat şi condus, avînd punct de comandă la sediul fostului comitet judeţean de partid Timiş, întreaga acţiune de reprimare ordonată de Ceauşescu Nicolae, în urma căreia au fost ucise 72 persoane şi rănite alte 253.

Generalul Stănculescu Victor a relatat că, în drum spre Timişoara, s-a hotărît ca generalii din Ministerul Apărării Naţionale să se deplaseze la comandamentul diviziei pentru activităţi specifice militare, generalul Nuţă Constantin să rămînă la inspectoratul M.I. pentru a coordona activităţile pe linie de interne, iar Coman Ion să meargă la comitetul judeţean de partid de unde să facă acelaşi lucru, că după ce s-au informat la inspectoratul M.I. au stabilit ca grupul de generali de la Ministerul Apărării Naţionale să se instaleze la Divizia 18 Mecanizată, urmînd ca armata şi internele să ţină legătura şi să acţioneze împreună pentru a eradica fenomenul din stradă, că în jurul orei 18 din seara de 17 decembrie 1989 el şi generalul Guşă Ştefan au fost chemaţi la comitetul judeţean de partid, unde, după ce Bălan Radu a prezentat situaţia din oraş, inculpatul Coman Ion a indicat, între altele, să se folosească armele de foc, dar numai în condiţii regulamentare (filele 290-291 vol XXI). Tot acest martor a mai precizat că, după inspecţia făcută în noaptea de 17/18 decembrie 1989 în oraş, Coman Ion a hotărît redistribuirea dispozitivelor armate, iar punctul, colectivul instalat la comitetul judeţean poate fi numit comandament, precum şi că el personal s-a deplasat de mai multe ori la cele două puncte de comandă ale Ministerului de Interne şi Ministerului Apărării Naţionale pentru a prelua date despre situaţia din oraş, pe care le prezenta inculpatului Coman Ion (filele 291 verso, 293 şi 294 vol. XXI);

                – general Guşă Ştefan a declarat că generalul Milea Vasile a precizat că grupa de generali din care făcea parte va fi pusă sub conducerea secretarului C.C. Coman Ion, că atunci cînd au ajuns la Timişoara acesta a mers să dea un telefon urgent, iar pe ei i-a invitat să treacă pe la inspectoratul M.I. pentru a se informa asupra situaţiei (filele 297-298 vol. XXI), că după teleconferinţă Coman Ion i-a transmis telefonic ordinul de folosire a armelor de foc, precizîndu-i „Guşă am primit ordin de la Bucureşti, se trage fără discuţie”, că în noaptea de 17/18 decembrie 1989 generalul Stănculescu Victor i-a cerut să trimită printr-un ofiţer harta cu dispozitivele Ministerului Apărării Naţionale, pentru a le pune de acord cu cele ale Ministerului de Interne, precum şi că el raporta în mod curent inculpatului Coman Ion ceea ce rezulta din şedinţele operative pe care le ţinea cu comandanţii trupelor care acţionau pentru stăvilirea demonstraţiilor (fila 303 vol. XXI);

                – lt. col. de miliţie Obăgilă Mihai a arătat că inculpatul Coman Ion îl căuta în permanenţă, la telefon, pe generalul Nuţă Constantin (fila 204 vol. XXI);

                – stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie 1989, din care rezultă că, în timpul acesteia, Ceauşescu Nicolae a cerut în mod repetat să i se facă legătura cu Coman Ion şi întreba dacă acesta a ajuns la Timişoara (filele 1-4 vol. X), ceea ce demonstrează că îl considera un factor important în reprimarea demonstraţiilor care aveau loc;

                – stenograma teleconferinţei din 17 decembrie 1989, în care s-a consemnat relatarea făcută de Ceauşescu Nicolae că a transmis secretarului Coman Ion, care sosise de puţin timp la Timişoara, ordinul ca toate trupele să primească imediat muniţie de război, să someze pe oricine nu se supune, că „se socoteşte stare de necesitate şi se aplică legea”, precum şi convorbirea directă dintre aceştia, menţionîndu-se totodată următoarele ordine şi precizări adresate de Ceauşescu Nicolae inculpatului Coman Ion:

                – „Vă rog, transmiteţi ordinul meu! Acţionaţi în calitatea pe care o aveţi în raport de situaţie, în calitatea de situaţie de luptă! Activitatea fiecăruia o judecăm ca atare şi într-o oră trebuie restabilită complet ordinea la Timişoara”

                – „Te rog, chemaţi-i şi daţi-le ordin şi cînd sînt la voi mi-i daţi şi mie să vorbesc cu ei la telefon! S-a înţeles?” la care răspunsul consemnat al inculpatului Coman Ion este deosebit de edificator: „Capătul a 3 coloane intră în Timişoara. Am trimis să se dirijeze în centrul oraşului. Am ordonat să se tragă foc!”

                În fine, este deosebit de relevant că din aceeaşi stenogramă rezultă că, manifestîndu-şi nemulţumirea că generalii veniţi de la Bucureşti nu se aflau la comitetul judeţean de partid, Ceauşescu Nicolae a cerut ca aceştia să fie la locul de comandă, menţionînd că „locul de comandă este comitetul judeţean al partidului”, după care i-a precizat inculpatului Coman Ion: „Te rog, acţionează în numele meu şi preiei comanda şi îmi raportezi din 15 în 15 minute cum se soluţionează problemele! Pe toţi îi chemi şi le dai ordin să execute! Toate unităţile să fie în centru şi să pună ordine! S-a înţeles?”, la care acest inculpat a răspuns cu obedienţă: „Am înţeles, tovarăşe Nicolaae Ceauşescu!” (filele 34-37 vol. X);

                – Documentarul privind acţiunile desfăşurate de Brigada 30 Securitate, în care se arată că inculpatul Coman Ion a constituit un comandament local cu generalul Nuţă Constantin, pentru forţele Ministerului de Interne, ajutat de generalii Mihalea Velicu şi Macri Emil (fila 75 vol. X);

                – un alt documentar, al aceleiaşi brigăzi, în care se menţionează că la ora 17,25 din ziua de 17 decembrie 1989 s-a transmis ordinul comadantului suprem de întrebuinţare a muniţiei de război, precizîndu-se că acest ordin a fost confirmat, prin T.O., de inculpatul Coman Ion care preluase conducerea tuturor acţiunilor din garnizoană (fila 83 vol. X);

                – extras din registrul de evidenţă a acţiunilor de luptă ale aceleiaşi brigăzi, în care s-a consemnat că la 17 decembrie 1989, ora 15,30, colonelul Popescu Ion a comunicat „constituirea comandamentului local al acţiunii sub conducerea tov. Ion Coman, secretar al C.C. al P.C.R., al cărui locţiitor pentru organele şi unităţile Ministerului de Interne este tov. g-ral locot. Nuţă Constantin”, fiind menţionaţi, ca locţiitori ai acestuia din urmă, generalii maiori Macri Emil şi Mihalea Velicu (fila 94 vol. X).

                Reiese, astfel, că inculpatul Coman Ion a fost numit în funcţia de comandant al acţiunii de reprimare a manifestaţiilor de la Timişoara încă înainte de ajungerea sa în acest oraş, că el a acceptat să îndeplinească acea însărcinare şi s-a angajat faţă de Ceauşescu Nicolae că îi va executa ordinele ce i le-a dat în această privinţă, iar ca urmare, începînd de la sosirea sa la Timişoara şi pînă la fuga soţilor Ceauşescu, a organizat şi condus fără şovăire alături de coinculpatul Bălan Radu, prim secretar al Comitetului judeţean de partid Timiş şi preşedinte al consiliului local al apărării, întreaga activitate de reprimare a celor care s-au aflat în rîndurile manifestanţilor şi a altor cetăţeni din Timişoara, care erau întîmplător în direcţia gloanţelor pornite din armele de foc descărcate la ordin.

                Apărările formulate în acest sens de acest inculpat în sensul că nu s-ar fi implicat în executarea ordinului de reprimare dat, cu acordul Comitetului Politic Executiv, de Ceauşescu Nicolae şi că nici nu i-ar fi revenit lui vreo atribuţie în aducerea la îndeplinire a acelui ordin sînt infirmate în modul cel mai categoric de probele menţionate, din care rezultă univoc natura misiunii cu care a fost trimis la Timişoara şi că deschiderea focului de armă s-a declanşat numai ca urmare a ordinului neinterpretabil transmis de el.

                Precizarea martorului lt. col. Bunoaică Ion, comandantul de atunci al brigăzii de securitate de la Timişoara, că ordinul de a se face uz de armă i-a fost confirmat şi de inculpatul Coman Ion (filele 24-26 vol. XVI) demonstrează că acest inculpat avea neîndoielnice atribuţii de comandă în cadrul operaţiunii de reprimare organizate în acea localitate. Mai mult decît atît, martorul lt. col. Dincă Nicolae, şef de stat major al unui regiment, a relatat că în seara zilei de 17 decembrie 1989, cînd a raportat că nu pot fi aduse tancuri cu muniţie de artilerie pentru a se trage, Coman Ion i-a dat ordin să aducă tancurile (fila 99 vol. XVI).

                Împrejurarea că s-au tras focuri de armă şi anterior sosirii acestui inculpat la Timişoara, se explică – aşa cum s-a învederat de martorii col. Predonescu Nicolae, soldat Zaharia Adrian, soldat Nicoară Florin şi g-ral Rotariu Constantin – prin faptul că, în jurul orei 16,30 din ziua de 17 decembrie 1989, cîţiva indivizi din mulţimea adunată în Piaţa Libertăţii au încercat să pătrundă în sediul comandamentului Diviziei a 18-a Mecanizată, ceea ce le-a determinat pe sentinele să execute foc de avertisment (filele 155 şi 156 vol. IV, 200, 250, 252, 255, 276 vol. XXI). Dar, focurile de armă au încetat după puţin timp şi nu au fost reluate decît în jurul orei 19, de această dată, însă, în mai multe zone ale oraşului şi cu intensitate deosebită. În această privinţă, coinculpatul col. Teodorescu Filip a arătat că, în realitate, încă nu se făcea uz de armă atunci cînd Coman Ion a raportat în timpul teleconferinţei că se trage (fila 111 vol. XII), martorul lt. col. Caraivan Constantin a declarat că ordinul de a se distribui muniţie de război s-a dat după ora 18 (fila 255 vol. XXI), ceea ce se coroborează cu menţiunile din registrul operaţiunilor de luptă al Diviziei a 18-a Mecanizată (filele 291-307 dosar S.2), precum şi cu depoziţiile martorului maistru militar Pantea Ambrozie (filele 124 vol. XIX, 22-24 vol. XXI). Astfel, în acel registru, deşi este consemnat că maiorul Soroceanu raporta, încă la ora 16,15 din ziua de 17 decembrie 1989, că un divizion era pregătit cu muniţie de război şi aştepta ordine, se face menţiune abia la ora 17,30 din acea zi că s-a dat ordinul de a se folosi arme de foc, specificîndu-se: „General Guşă – subunităţile de infanterie o unitate de foc; la atac, se trage în aer, la picioare” (fila 294 dosar S.2).

                De asemenea, cpt. Benghea Nicuşor şi maior Velţănescu Petru au relatat că primele împuşcături le-au auzit în jurul orei 19 din seara de 17 decembrie 1989 (filele 197 verso şi 210 verso vol. XXI) aspect confirmat, de altfel, de toţi ceilalţi coinculpaţi[6].

                O atare situaţie, însă, ce se crease înainte de sosirea inculpatului Coman Ion şi care era evident depăşită, nu putea să justifice şi nici măcar să facă explicabilă o acţiune de amploarea celei declanşate la ordinul dat de acest inculpat după venirea sa la Timişoara, soldată – aşa cum s-a arătat – cu zeci de morţi şi sute de răniţi, ca rezultat al folosirii unei cantităţi enorme de muniţii (fila 299 verso vol. XXI).

                Pe de altă parte, chiar dacă este adevărat că, în unele momente, Coman Ion a avut o atitudine mai ponderată, cum a fost cu prilejul împuşcării unei femei la Întreprinderea „Elba” (filele 94 vol. VI, 138 verso vol. XXI), sau că el a afirmat că este bine că decretul privind instituirea stării de necesitate nu conţine sancţiuni (fila 193 verso vol. XXI), că în seara de 20 decembrie 1989 a stăruit pentru punerea în libertate a tuturor persoanelor reţinute (fila 79 vol. XXI), că în noaptea de 20/21 decembrie 1989 a susţinut faţă de Dăscălescu Constantin şi Bobu Emil că demonstraţiile erau paşnice (fila 109 verso vol. XXI), că la 20 sau 21 decembrie 1989 a cerut unor trupe de paraşutişti să nu facă uz de armă[7] (fila 274 vol. XXI), iar cu alte prilejuri, să fie retrase unele TABuri (fila 138 vol. XXI) sau gărzile patriotice (fila 185 verso vol. XXI), aceste gesturi ale sale nu sînt de natură a înlătura caracterul vădit represiv al ordinelor sale anterioare, al cărui efect s-a subliniat anterior. Este relevant că însuşi generalul Chiţac Mihai, care a încercat să facă declaraţii favorabile inculpatului Coman Ion, a menţionat că, deşi în seara de 18 decembrie 1989 i-a raportat că la Catedrală nu erau decît nişte tineri cu lumînări în mînă, acesta i-a dat ordin să meargă acolo şi să arunce grenade lacrimogene, pentru a-i împrăştia pe cei adunaţi, precum şi că, imediat după aceea, s-a făcut uz de arme automate în zona respectivă (fila 184 verso vol. XXI şi fila 302 dosar S.2).

                De altfel, tot ce s-a arătat că rezultă din probele înfăţişate este recunoscut, în esenţă, de însuşi inculpatul Coman Ion, care a declarat că, între orele 18,30-19, a transmis telefonic generalilor Guşă Ştefan şi Nuţă Constantin ordinul dat de Ceauşescu Nicolae de a se deschide focul de armă (fila 26 şi 43 vol. IX), că el crede că trupele au început să tragă în jurul orelor 19,00 şi că focul a durat, cu intermitenţe, pînă în jurul orelor 22,00 cînd a plecat, însoţit de Matei Ilie şi generalul Guşă Ştefan, să verifice care era situaţia în oraş, constatînd că mulţimea se împrăştiase (fila 28 vol. IX).

                Această recunoaştere este confirmată de Bălan Radu, care a declarat că, după teleconferinţă, Coman Ion a avut convorbiri cu g-ralul Nuţă Constantin, stabilind cu el modalităţile de a se acţiona împotriva demonstranţilor, iar în noaptea de 17/18 decembrie 1989 g-ralul Stănculescu Victor i-a prezentat lui Coman Ion hărţi cu amplasarea forţelor armate, cu culori separate pentru Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne (filele 172-173 vol. IX), precum şi de martorul lt. col. Bunoaică Ion, pe atunci comandant al brigăzii de securitate din Timişoara, care a precizat că la orele 17,45 din ziua de 17 decembrie 1989 inculpatul Coman Ion i-a confirmat ordinul de întrebuinţare a muniţiei de război ca provenind din partea comandantului suprem (filele 62 şi 63 vol. XVI).

                Atribuţiile de comandă exercitate de inculpaţii Coman Ion şi Bălan Radu, ca şi colaborarea dintre ei pe întreaga perioadă 17-20 decembrie 1989 rezultă din menţiunile existente în Registrul operaţiunilor de luptă al U.M. 01024 Timişoara, în care sînt specificate ordinele date sau transmise de cei doi inculpaţi unităţilor Ministerului Apărării Naţionale pentru a acţiona cu foc de armă împotriva demonstranţilor (filele 291, 292, 296, 298, 299 dosar S.2).

                De aceea, în raport de conţinutul probelor administrate, se impune a se reţine că inculpatul Coman Ion a cooperat cu coinculpatul Bălan Radu la organizarea şi conducerea operaţiunilor de reprimare ordonate de Ceauşescu Nicolae, al căror efect a constat în uciderea şi rănirea prin împuşcare a numeroase persoane, ei adoptînd o atitudine mai puţin fermă şi chiar de îngăduinţă limitată abia după ce devenise evident că, în urma ieşirii organizate a salariaţilor în stradă, valul revoluţionar nu mai putea fi stăpînit.

 

[1] Ceauşescu a semnat Decretul de instituire a stării de necesitate abia în 20 decembrie 1989, dar acest decret nu s-a mai publicat în Buletinul Oficial.

[2] ofiţer de securitate însărcinat cu cercetarea penală.

[3] Divizia din Timişoara se subordona armatei de la Craiova.

[4] Referitor la relaţiile dintre Macri şi Coman, amintim ce scria Filip Teodorescu în „Un risc asumat”, pag. 109: „generalul Macri pur şi simplu evita să mai meargă la sediul Comitetului judeţean de partid, chiar dacă era chemat de Ion Coman. Era supărat pe acesta întrucît îl reclamase la Bucureşti că este „un general fricos”. Cele scrise de Teodorescu le consemnăm cu rezerva unei posibile tendinţe a acestuia de a lua partea colegului său securist pentru a sugera neimplicarea Securităţii în represiune.

[5] În clădirea Operei se constituise comitetul revoluţionar intitulat Frontul Democratic Român, care folosea staţia de amplificare pregătită de oficialităţi pentru mitingul pro Ceauşescu. În 2001 se va lansa teoria că pregătirea staţiei de amplificare este o dovadă a atitudinii pro-revoluţie a lui Coman Ion.

[6] contradicţie cu afirmaţia că s-a tras în Piaţa Libertăţii de la ora 16,30.

[7] este vorba de episodul din 21 decembrie 1989, cînd paraşutişti din Caracal fuseseră trimişi la Poligrafie pentru a împiedica tipărirea unui manifest revoluţionar. Încercarea de a împiedica tipărirea manifestului infirmă susţinerea că în 20 decembrie 1989 conducătorii represiunii de la Timişoara ar fi trecut de partea Revoluţiei.

Sursa: Constatări referitor la Coman Ion şi Bălan Radu


Anunțuri