Victor Stănculescu, internat la Spitalul Militar „Carol Davila”

Generalul Victor Atanasie Stanculescu

BUCUREŞTI / 12:37, 29.07.2009
Fostul general Victor Stănculescu este internat la terapie intensivă la Spitalul Clinic Militar de Urgenţă „Carol Davilla” din cauza agravării bolilor de care acesta suferă, spun avocaţii acestuia.
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a admis, în 12 mai, cererea lui Victor Athanasie Stănculescu de întrerupere a executării pedepsei de 15 ani la care fusese condamnat şi a dispus ca, timp de un an, acesta să fie liber pentru a-şi rezolva problemele de sănătate.

Decizia a fost atacată de procurorii militari, iar, miercuri, acest recurs a avut termen de judecată la Curtea Militară de Apel Bucureşti.

Avocaţii lui Stănculescu au arătat, miercuri, că acesta nu s-a putut prezenta la termen din cauză că ar fi internat la Secţia de terapie intensivă a Spitalului „Carol Davilla”.

Apărătorii fostului general le-au spus magistraţilor că procesul poate fi judecat, deoarece clientul lor a fost citat corespunzător, el fiind acasă la momentul în care citaţia emisă de instanţă a ajuns la domiciliul său şi a semnat-o de primire. Astfel, arată avocaţii, Stănculescu a avut cunoştinţă despre termenul de miercuri, dar, ca urmare a agravării stării sale de sănătate, a trebuit să fie internat.

După o scurtă deliberare judecătorii au decis totuşi să amâne cauza pentru 16 septembrie pentru că art. 177. alin. 5 din Codul de procedură penală prevede că în cazul bolnavilor internaţi la spital citarea trebuie făcută şi acolo prin administraţia unităţii spitaliceşti. Astfel, magistraţii au hotărât ca Stănculescu să fie citat pentru termenul din 16 septembrie atât la adresa de domiciliu, cât şi la Spitalul „Carol Davilla”.

Tot miercuri, magistraţii militari de la Curtea Militară de Apel au amânat, tot pentru 16 septembrie, recursul declarat în cazul lui Mihai Chiţac, pe motiv că procurorul de şedinţă nu a luat la cunoştinţă motivele de recurs depuse de apărătorul acestuia.

Înainte de a părăsi boxa acuzaţilor Chiţac a spus că nu vrea să mai vorbească cu nimeni, pentru că „oricum nu mai prind termenul din 16”.

Mihai Chiţac a fost reîncarcerat, în noaptea de 21 spre 22 iulie, odată cu expirarea termenului de eliberare provizorie, de o lună de zile, impus de instanţă pentru efectuarea unei operaţii, intervenţie care nu a mia avut lco din cauza lipsei avizului medicilor.

 

Interviu în exclusivitate cu generalul Victor Athanasie Stănculescu 2

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
 

 

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
 

 Victor Stănculescu nu crede că are vreo şansă să iasă din arest pe motive medicale. Într-un interviu exclusiv pentru Realitatea TV, fostul general a declarat că, deşi este foarte bolnav, el poate fi tratat in spitalul penitenciar Jilava unde este încarcerat.

Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a amânat pentru 24 februarie procesul în care Victor Athanasie Stănculescu solicită întreruperea executării pedepsei de 15 ani de închisoare la care a fost condamnat în dosarul Revoluţiei de la Timişoara.

Motivul amânării a fost nefinalizarea noii expertize medico-legale în cazul lui Stănculescu.

Nici avocaţii fostului general nu au reuşit să desemneze expertul parte care să participe la efectuarea expertizei, după ce ei au cerut acest expert.

Judecătorii au decis, pe 29 decembrie 2008, eliberarea din arest pentru trei luni a lui Mihai Chiţac. Magistraţii au luat această decizie în baza expertizei medicale care arăta că fostul general trebuie supus la două intervenţii chirurgicale pe cord.

La rândul lui, Stănculescu a cerut şi el eliberarea tot pe motive medicale, însă, deocamdată, nu s-a luat o decizie definitivă, cerându-se, în decembrie 2008, refacerea expertizei medico-legale.

Sursa: Realitatea TV

Colonelul Ion Petrescu: „Generalul Victor Atanasie Stanculescu. Omul care a dat… lovitura de stat în favoarea celor care si-au asumat apoi titlurile, documentele si drepturile de revolutionari”

Observatorul Militar

Generalul Stanculescu

LOVITURA DE STAT (2)
Înca  ma simt liber în tara mea. Îi datorez tatalui cariera militara si crezul în necesara demnitate a celor ce s-au aflat sau sunt acum în serviciul credincios efectuat în Armata României. O institutie care nu poate fi încriminata doar pentru a justifica anumite conduite personale, sau de grup, din acel sângeros decembrie 1989. O structura draga românilor si pentru ca, în vremuri de restri[te, întotdeauna faptele de arme au indicat liderii de facto. În o stire, curajul are pretul siu. Iar tacerea adumbreste sufletele camarazilor.  La 19 ani de la stigmatizarea militarilor care au fost scoli în strada, precum erau trimiti înainte în mine, la cules de porumb sau de struguri, la canal sau la construirea unor edificii admirate azi de straini, un gest reparatoriu se impune, la nivel national – gratierea. Este vorba de gratierea celor trimisi în spatele gratiilor pentru vina de a fi fost în diferite locuri unde era pusa la grea încercare abilitatea comandantilor de a nu intra în  manipularii vizând declansarea unui razboi fratricid – asa cum dorea Kremlinul, în ’89. si primul gratiat ar trebui sa fie generalul Victor Atanasie Stanculescu. Omul care a dat… lovitura de stat în favoarea celor care si-au asumat apoi titlurile, documentele si drepturile de revolutionari. Sa ne reamintim ca, imediat dupa moartea generalului Milea, doar trei demnitari mai puteau – teoretic – stapâni sutele de mii de militari derutati de gresiunea machiavelica vizând inclusiv integritatea României. În ordine inversa, acestia erau generalii Ilie Ceausescu, Stefan Gusa si Victor Atanasie Stanculescu. Primul stia de mult, de pe timpul unei vizite efectuate în Anglia, ca soarta fratelui este pecetluita. În conditiile date, nu mai avea nici o autoritate morala. Al doilea era vizibil afectat de clipele traite la Timisoara si se afla înca departe de Marele Stat Major. Al treilea este cel care a preluat comanda cu sânge rece si a fost imediat ascultat de toti militarii, de la soldat la general. Nu întâmplator. Domina prin calm, rigoare si decizii bine cumpanite. Armata l-a simtit ca atare imediat ce a transmis ordinul de retragere în cazarmi. Un ordin limpede. Ferm. Autoritar. Din acel moment, generalii au în]eles ca au un comandant care stie ce face – nu actioneaza împotriva poporului sau. Si multimea aflata pe strazi a în]eles ca la conducerea Ministerului Apararii Nationale luciditatea îsi spune cuvântul. De aici si descatu[area celor care demonstrau deja încluzându-i pe militari – priviti acum ca garanti ai libertatii. Iata acel moment comentat de Alex Mihai Stoenescu, în dialog cu Virgil M`gureanu, în volumul De la REGIMUL COMUNIST la REGIMUL ILIESCU: „AMS: În acea dimineata, foarte devreme, conform ocumentelor Armatei 1, în acea dimineata în care masele, cum spuneti dumneavoastra, au început sa se miste, trupele Ministerului Apararii Nationale au deschis focul asupra lor, în zona Vitan–Bârzesti, producând doi raniti. Deci sa ne în]elegem: în dimineata de 22 decembrie, multe ore dupa masacrul de la Inter– Universitate, s-a mai tras asupra oamenilor. Oamenii au fost opriti cu foc. Ordinul functiona în continuare. Prin urmare, ideea ca nu se mai putea trage fiindca s-a pornit revolta populara nu mai este de actualitate. Vreau sa fiu bine înteles: eu nu pun mai mult pret si mai multa greutate pe lovitura militar` de la ora 10.07, decât pe revolta populara. Sigur ca Stanculescu si, independent de el, generalul Vlad au actionat ca urmare a declansarii revoltei din Bucuresti, a venirii muncitorilor spre centru, dar asta nu înseamna ca Ceausescu nu intentiona sa mai reziste, provocând alte zeci de morti, poate sute. Noi aveam de-a face cu o lovitura militara care l-a deposedat de mijloacele de aparare ale CC-ului. Prin natura sa criminala, nu mai vorbesc de Elena Ceausescu, nu trebuie sa avem un dubiu ca represiunea ar fi continuat. Mai mult decât atât, Ceausescu îi cere la un moment dat lui Eftimescu o solutie de evacuare, spun ei,  iEftimescu planifica doua TAB-uri si doua subunitati înarmate, care sa permita iesirea din cladire si deplasarea prin oras. Or, acest lucru nu se putea face decât trecând peste oameni, prin multimea care era deja în strada. Acest lucru înseamna înca o data intentia de a deschide foc, pentru a-si asigura calea de scapare. Iata  însa ca în documentele MApN apar consemnari ale cautarii disperate a TAB-urilor din fata CC, dar cu doua pagini în urma se vad la fel de clar ordinele prin care Stanculescu le-a îndepartat. Prin urmare, nu putem disocia revolta populara de lovitura militara, fiindca, daca nu exista lovitura militara, lucrurile s-ar fi petrecut cu totul altfel. VM: Eu doresc doar atât sa adaug ca, deti aparent în contradictie, aceste puncte de vedere, de fapt, se completeaza reciproc. În ce sens: a nu se uita faptul ca multimile afluisera în noaptea de 21 spre 22 decembrie pe strazile Bucurestiului, ca intentia… atunci s-au vazut ultimele ore ale puterii lui Ceausescu… pe de alta parte, sa nu se uite ca, în pofida confruntarilor de la baricada si în pofida victimelor, revolta crestea în intensitate, sa nu se uite de asemenea provocatorii care erau în plin rol, actionau în strada si plecasera  deja, poate si ajunsesera la întreprinderi pentru a chema oamenii la revolta… o revolta nu pe de-a-întregul spontana. Suntem de acord si asupra ideii ca nimic nu a fost pe de-a-întregul spontan. Sa nu uitam ca ceea ce numim revolta si-a avut sorgintea în mitingul sabotat din 21 decembrie, amplificat apoi de ramânerea nucleului insurgent de la baricada si de represiune. Vreau sa reamintesc ca între faza în care Ceausescu a dat ordinele de represiune, cerând în mod ilegitim, ilegal sa se traga în insurgen]i, si pâna în momentul din fata sediului CC, se schimbasera multe, inclusiv în ceea ce priveste evaluarile lui Ceausescu privind raportul de forte. Este însa clar ca, daca s-ar fi creat acel dispozitiv de foc, bineînteles ca ar fi iesit un macel. Bine ca n-a iesit! Retragerea aceea a fortelor, asa cum a]i aratat, este numai o parte din situatia complexa în care se afla puterea în acel moment.” Retragerea aceea a fortelor se datoreaza unui singur om – generalul Victor Atanasie Stanculescu. Dupa cum tot lui i se datoreaza anularea de facto a prerogativelor prezidentiale ale lui Nicolae Ceausescu, prin convingerea acestuia de a parasi sediul CC-ului cu elicopterul. Din momentul decolarii acestuia, Ceausescu era decuplat de la toate pârgiile de comanda, devenind ex-presedintele tarii. Dialogul telefonic purtat ulterior de liderul de facto al armatei cu Ion Iliescu este gestul unui general care avea puterea în stat, putea sa o pastreze, ar fi avut ca pretext credibil perioada necesara pâna la coagularea unor formatiuni politice capabile sa sustina o competitie electorala, dar – fiind bine informat – a dat vizibilitate si autoritate celui harazit de vremuri sa preia conducerea României. si daca pentru toate astea se afla în închisoare – „binemeritând de la patrie” – înseamna ca de 19 ani ceasul dreptatii s-a oprit la ora 10.07…. Comandantul armatei de azi, presedintele României, are dreptul moral si legal sa-i gratieze, de Craciun, pe militarii înca umiliti în spatele gratiilor din închisori. Este un gest pe care îl asteapta veteranii de razboi, dar si cei cali]i în teatrele de operatii, ofiterii activi, în rezerva si cei în retragere. Îl asteapta de la omul care întinde mâna pe lânga corp, ca fost militar, când trece în revista garda de onoare si apoi îti pleaca fruntea în fata Tricolorului. Nu [i în fata vitregiilor vremii. În decembrie 1989, se scanda LIBERTATE TE IUBIM, ORI ÎNVINGEM ORI MURIM! În decembrie 2008, militarii au încredere în comandantul lor.
Doamne ajuta!

Si in timp ce salvatorul Securitatii – generalul Iulian Vlad – tace si traieste bine mersi -, semenul care s-a opus intentiei sovieticilor de a intra in tara, dar si dorintei noii puteri instituite aparent ad-hoc de a ii chema pentru anihilarea profesionista a teroristilor, generalul Stefan Gusa, s-a ales cu un cancer galopant si isi doarme somnul de veci la un metru sub pamant. Unii cu onoarea. Altii cu ubi bene, ibi patria…

Colonelul Ion Petrescu – in numerele 49 si 50 din saptamanalul „Observatorul Militar”.

Tribunalul militar Bucureşti discută astăzi cererea de întrerupere a pedepsei solicitată de Victor Atanasie Stănculescu

avictorstanculescu222

Tribunalul militar Bucuresti discută astăzi cererea de întrerupere a pedepsei făcută de fostul general Victor Athanasie Stănculescu. La termenul trecut judecătorii au solicitat o expertiză medico-legală, care să stabilească dacă Stănculescu poate executa pedeapsa cu închisoarea de 15 ani. 

Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a dispus, la sfârşitul lunii octombrie, efectuarea unei expertize medicale pentru a stabili dacă Victor Stănculescu poate să suporte regimul de detenţie.
Instanţa a dispus ca expertiza stării de sănătate a generalului Victor Athanasie Stănculescu să fie făcută de Institutul de Medicină Legală.

Generalii Mihai Chiţac şi Victor Athanasie Stănculescu, încarceraţi la mijlocul lunii octombrie, suferă de boli cronice, au declarat luni reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, care au afirmat că doar o comisie specială a IML poate decide dacă aceştia nu pot face închisoare.

Sursa: Realitatea TV

Generalul Victor Atanasie Stanculescu a ajuns sa fie tratat ca un pirat

Astazi, Francisc Toba a fost in vizita la generalul Stanculescu si va anuntam cu netarmurita bucurie ca domnul general este bine, este luminos si este el insusi. De asemenea, s-a imbunatatit simtitor tratatamentul sau, avind in vedere modul mizerabil si infiorator in care a inceput detentia.

Trebuie sa recunoastem ca sint absolut incredibile taria de caracter, forta fizica si morala, eleganta si demnitatea acestui om de 80 de ani.

Nu are rost sa mai punem o intrebare privind substantele administrate dinsului inainte de a intra in sala Tribunalului Militar Teritorial (unde s-a discutat cererea de efectuare a expertizei medicale in vederea suspendarii executarii detentiei), substante cu efecte sedative (ca sa nu folosim termenul „drog”).
Nu are sens nici sa mai intrebam de ce, tot cu acea ocazie, generalul Stanculescu a fost tinut in picioare aproape doua ore, intr-o camaruta crunt de soioasa, de jegoasa, de insalubra, infectata de mirosuri pestilentiale emanind dintr-un veceu (plantat pe post de scaun probabil, fiindca alta mobila nu era) pe care si-au revarsat excrementele toti criminalii si borfasi care s-au perindat pe acolo.

Se pare ca demersurile noastre produc efecte in sistem bulgare de zapada. Grupuri de generali incep sa-si miste maritele stele si maritele dosuri ca sa intervina la Cotroceni in favoarea gratierii. Niciodata nu e prea tirziu sa realizeze si dinsii ca uniformele lor s-au intinat si s-au sfisiat atunci cind omul care i-a facut oameni a fost condamnat. Avem confirmarea ca si Fratii au decis sa se miste. Sa fie intr-un ceas bun!

Miine este Ziua Armatei Romaniei. Pacat ca presedintele Basescu n-a stiut sa speculeze acest superb moment imagologic prin gratierea generalului Stanculescu… Asteptam, insa, cu speranta, raspunsul dinsului privind documentul inaintat de noi in data de 16 octombrie
Sursa: Proiect SEMPER FIDELIS

Gratierea si reabilitarea generalului Victor Atanasie Stănculescu

Gratierea si reabilitarea generalului Victor Stanculescu

21/10/2008 19:10

destinatar: Preşedintele României

 Domnule Presedinte,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, în data de 15 octombrie, menţinerea deciziei de condamnare a domnului general Victor Atanasie Stănculescu la 15 ani de închisoare, sentinţa fiind definitivă. Generalul Stănculescu are 80 de ani.

Dacă Dumneavoastră sînteţi astăzi Preşedintele României, dacă Asociaţia Proiect SEMPER FIDELIS există şi luptă liber pentru şi în numele onoarei, dreptăţii şi demnităţii militare, dacă avem o Constitutie în care se vorbeşte răspicat despre drepturile şi libertăţile românilor, toate acestea au fost posibile pentru că în iarna de sînge a anului 1989 umanismul şi luciditatea generalului Victor Atanasie Stanculescu ne-au salvat de la măcel organizat.

Cunoaşteţi, poate, mai bine decît noi, dimensiunile binelui şi răului din negura acelui sfîrşit de an care ne-a zvîrlit într-o democraţie din care încă mai încercăm să înţelegem şi aplicăm cîte ceva. Iată de ce, Domnule Preşedinte, vă rugăm să luaţi în considerare faptul că, alături de adevărul istoric,

adîncul respect de care se bucură generalul Victor Atanasie Stănculescu în rîndurile Armatei,
sfinţenia profund patriotică de care a dat dovada în toţi aceşti ani refuzînd să arunce ţara în haos cu întreg adevărul despre Revoluţie doar pentru a se salva pe sine însuşi,
demnitatea cu care, în cercul de foc al presiunii unui public intoxicat şi avid de răstigniri, şi-a ţinut coloana dreaptă şi fruntea ridicată,

vă îndreptăţesc să reparaţi o decizie halucinantă, dată de o justiţie înecată în puroiul infecţiilor de interese şi influenţe care distrug ţara, acordînd Graţiere Prezidenţială nu unui bătrân de 80 de ani, ci unui legendar general al Armatei Române.

Gestul dumneavoastră poate oferi tuturor militarilor încrederea că executarea unui ordin astăzi nu poate duce la execuţia executantului miine.
Gestul dumneavoastră poate oferi familiilor celor decedaţi la Revolutie garanţia că adevărul nu poate fi îngropat prin spînzurarea în piaţa publică a unui Acar Păun, în timp ce adevăraţii vinovaţi grohăie ghiolbăneşte sub maldărul de averi şi scaune publice acumulate în aproape două decenii de poleială capitalistă.
Nu în ultimul rînd, gestul dumneavoastră îşi va găsi, cu siguranţă, locul binemeritat în istoria unei naţiuni care are dreptul şi mai are încă puterea de a privi în viitor cu speranţă, conştiinţă, cinste şi demnitate.


Cu încredere deplină în inima, principiile şi raţiunea dumneavoastră,
Vă mulţumim, Domnule Preşedinte.


Asociaţia Proiect SEMPER FIDELIS

Susţin demersul: Federaţia Naţională a Revoluţionarilor din România, Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989 şi Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989-România.
Autor: informatie confidentiala

Semneaza petitia

Vezi semnaturile pentru petitia: Gratierea si reabilitarea generalului Victor Stanculescu

Suzanne Brandstatter prezinta etapa cu etapa aceasta “partida de sah” castigata, potrivit ei, de CIA. Gheorghe Ratiu: „Toate informatiile noastre aratau ca instructorii erau americani”

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Colonelul Gheorghe Raţiu şeful Direcţiei a-I-a a Departamentului Securităţii Statului.(DSS),: „Toate informatiile noastre aratau ca instructorii erau americani” (39:37 – 39:40)
Luni, 23 februarie 2004

“Ceausescu a fost dat jos de CIA”
EVENIMENT /
Date: Feb 23, 2004 – 12:10 AM
Dictatorul roman Nicolae Ceausescu a fost inlaturat de la putere in urma unui complot al agentiei de spionaj american CIA si al mai multor servicii secrete europene, nu de oamenii iesiti in strada in decembrie 1989, este versiunea originala si incitanta a faptelor din decembrie, lansata de un documentar tv ce va fi difuzat miercuri seara de postul Arte. Revolutia romana.

Incendiarul documentar tv, realizat de Suzanne Brandstatter, va fi difuzat miercuri seara, la ora 20:45, de postul de televiziune franco-german Arte, potrivit site-ului Internet TeleObs.com, al saptamanalului francez “Le Nouvel Observateur”.

Teoria conspiratiei
Daca e sa ne luam dupa documentarul realizat de Brandstatter, inlaturarea de la putere a “Marelui Conducator” al Romaniei ar fi fost, de fapt, instrumentata de CIA, ajutata de mai multe servicii secrete europene, si nicidecum rezultatul unei miscari populare spontane si de masa, asa cum cu totii am crezut la vremea respectiva. Simplu exercitiu de imaginatie? Posibil, desi Suzanne Brandstatter sustine ca versiunea din documentar nu e chiar atat de fantezista pe cat ar putea parea.

Lectia de istorie

La sfarsitul anilor 1980, sustine documentarul, mai multe operatiuni secrete vizand destabilizarea regimului sotilor Ceausescu au fost planificate minutios si chiar duse la bun sfarsit de catre diferite servicii secrete. Autorul documentarului aduce, pentru aceasta, mai multe dovezi convingatoare, in special marturia socanta a premierului ungar de la acea vreme, Miklos Nemeth.

Ce spune el? In 1989, serviciile secrete ungare au livrat arme oponentilor regimului Ceausescu, i-au antrenat pe membrii acestei “rezistente” in tabere din Ungaria si, in cele din urma, au recrutat “agenti” din randul membrilor aparatului de stat roman. Miklos Nemeth a rostit chiar si numele uneia dintre aceste “cartite”: ministrul adjunct al Apararii, de pe vremea lui Ceausescu, si anume Victor Athanasie Stanculescu. Adica acelasi care a organizat procesul “expeditiv” al dictatorului si sotiei sale, precum si executia lor, la 25 decembrie 1989, noteaza autorul articolului postat pe TeleObs.com, Vincent Jauvert.

Confruntarea surselor
Suzanne Brandstatter a stat de vorba cu Stanculescu, dar, din pacate, acesta a dat prea putine detalii in legatura cu rolul lui in toata aceasta afacere, noteaza acelasi Jauvert. El asteapta publicarea cartii sale, care va aduce oarece dezvaluiri.

Un alt personaj-cheie al acestui film pasionant: seful CIA pentru Europa de Est, din 1989, Milton Bearden. Acest maestru al spionajului vine si pune paie pe foc in documentarul doamnei Brandstatter, prin simplul fapt ca nu respinge din start aceasta teorie a conspiratiei teleghidate de Washington. Ba, din contra, i-a declarat realizatoarei ca nu neaga “totul in bloc”.

Partida de sah
Suzanne Brandstatter prezinta etapa cu etapa aceasta “partida de sah” castigata, potrivit ei, de CIA si aliatii sai. Cu ajutorul a trei fosti ofiteri de informatii, ea etapizeaza complotul, in detaliu.

Prima faza a fost operatiunea de “diabolizare” a despotului de la Bucuresti. Pentru aceasta, mai multi spioni ar fi creat sau amplificat zvonurile cele mai fanteziste, gratie retelelor clandestine in mass-media internationale (si aici este oferit exemplul campaniei mediatice pe tema pretinsei distrugeri programate a mii de sate romanesti, care a fost informatie de deschidere a zeci de buletine de stiri din intreaga lume).

A doua faza: identificarea, apoi popularizarea de noi lideri potentiali. Potrivit filmului, actualul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, ar fi fost ales si ulterior mediatizat de catre CIA.

A treia faza: paie pe foc. A fost manipularea de la Timisoara. Bombardamentul cu informatii si imagini despre cadavrele de la Timisoara, sugerandu-se ca Securitatea lui Ceausescu i-ar fi asasinat cu sange rece pe manifestanti. De fapt, aceste cadavre ar fi fost scoase special pentru “spectacol “ direct de la morga.

Epilog
Pana sa-si dea cineva seama de adevarul de la Timisoara, “Revolutia” l-a si maturat pe Ceausescu de la putere. Prin urmare, complotul a reusit, este concluzia realizatoarei.

Daca Suzanne Brandstatter are dreptate in ceea ce sustine, indepartarea de la putere a lui Nicolae Ceausescu ar trebui sa ramana in istorie ca unul dintre marile succese, pana acum necunoscute, ale CIA. In fond, cine nu-si aminteste de celebrele “agenturi straine” invocate de Ceausescu in timpul procesului dinaintea executiei?
MARINA CONSTANTINOIU

Stanculescu: “Adica eu am fost spion ungur?”
Contactat de “Jurnalul National”, generalul Victor Athanasie Stanculescu a confirmat ca realizatoarea filmului a luat legatura cu el. “A venit si a stat la mine timp de patru ore, dupa care a mai vorbit si cu Petre Roman si cu cine o mai fi vorbit”, ne-a declarat Stanculescu. Despre teoria socanta a documentarului si despre argumentele aduse de realizatoare, spune sec ca nu puteau fi reale. “Oricine poate sa vorbeasca si sa spuna orice prostie, la fel cum se spune ca sunt cel mai bogat om din Romania. De unde sa stiu ce fabuleaza unul si altul?”, a spus generalul Stanculescu. “Nu stiu cu cine a mai vorbit ea, unde s-o fi dus prin Ungaria sau Austria. Ce vreti sa spun acum, ca am fost spion ungur? Informatiile astea nu puteau fi reale”, spune el. Cat despre etapele despre care realizatoarea documentarului spune ca au fost orchestrate pentru inlaturarea lui Ceausescu si despre afirmatiile facute de fostul premier ungar, Miklos Nemeth, Stanculescu afirma: “Nu cunosc nimic din toate astea. Prima etapa a fost la Malta. Iar de acolo… Nu vad de ce am mai lungi atat vorba

Jurnalul National

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
 
 

 

ÎCCJ a desecretizat jurnalul Revoluţiei din 1989 de la Timişoara: Securitatea a tras în manifestanţi

Sergiu Andon, despre desecretizarea Jurnalului Revoluţiei
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile. 

Secretele revoluţiei

A. Drăghici, avocat: Rudele victimelor îl vor pe generalul Stănculescu după gratii
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Am aflat oficial adevărul despre Revoluţie! Zvonurile conform cărora Securitatea a tras în oameni în decembrie 1989 sunt pentru prima dată confirmate. Informaţiile apar în Jurnalul de luptă al Ministerului Apărării, din perioada 16-22 decembrie. Acesta a fost făcut public miercuri de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Documentul a fost desecretizat în urma solicitării avocaţilor din dosarul în care generalii Stănculescu şi Chiţac sunt acuzaţi de faptul că au ordonat armatei să tragă în revoluţionari la Timişoara. El a fost depus la cauză în urmă cu câteva săptămâni şi conţine descrierea pe ore, a evenimentelor de la Timişoara.

Jurnalul evenimentelor de la Timişoara conţine aprecieri de natură a arăta că armata a fost un „ţap ispăşitor” al adevăraţilor responsabili. Presiunea psihică asupra efectivelor militare, atacurile directe asupra unităţilor militare, folosirea armelor de foc de către elemente disimulate în rândul manifestanţilor au urmărit incitarea armatei, opunerea ei forţelor revoluţionare, declanşarea unui sângeros război civil şi, ulterior, culpabilizarea ei, se arată în jurnalul aflat la dosarul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind Revoluţia din Timişoara.

De asemenea, se precizează că unităţile militare au fost incluse în dispozitive mixte, alături de trupe de securitate, miliţie, Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (U.S.L.A.), grăniceri – forţe de ordine specializate în acţiuni represive, iar în rândul militarilor au fost infiltrate persoane care aparţineau securităţii şi care au tras „acoperit” asupra manifestanţilor. Aceste practici au fost folosite deliberat pentru a nu se putea stabili cine este responsabil de împuşcarea unor oameni, iar vina să fie aruncată asupra armatei pentru tot ce s-a întâmplat la Timişoara. „Armata nu a atacat niciodată mulţimea ieşită în stradă, la violenţă nu s-a răspuns cu violenţă”, este concluzia jurnalului.

Evenimentele din decembrie 1989 au debutat în 15 decembrie, odată cu protestul unor cetăţeni faţă de încercarea autorităţilor locale de a evacua cu forţa pe pastorul Laszlo Tokas. A doua zi, demonstraţii au început să ceară libertăţi democratice şi au cerut cetăţenilor să li se alăture, totul culminând în timpul zilei cu manifestări distructive şi violente. „La orele 20:45 primul secretar al comitetului Judeţean de Partid Timiş, Radu Bălan, i-a cerut lt.col. Constantin Zeca să scoată trupe şi tehnica de luptă pentru a participa împreună cu organele M.I. la restabilirea ordinii în oraş”. În seara de 16 decembrie au avut loc primele ciocniri între manifestanţi şi forţele de ordine (miliţie, securitate, grăniceri) chemate să restabilească liniştea.

În actul de la instanţă se arată că, în ziua de 17 decembrie, manifestanţii au luat cu asalt sediul Comitetului Judeţean de Partid. Au apărut drapele cu însemnele de stat ale Ungariei. Armata a primit ordin de intervenţie în aceeaşi zi, în jurul orei 13:30, de la gl.col. Vasile Milea: „Situaţia în Timişoara s-a agravat. Este ordin să intervină armata. Armata intră în stare de luptă. În judeţul Timiş este stare de necesitate”. Cele şase tancuri trimise pentru intinerariul Calea Girocului – Str. Albac – str. Lidia – Căminele Studenţeşti – Podul Decebal au fost lovite şi incendiate parţial de elemente violente. Vasile Milea a ordonat în după-amiaza zilei de 17 decembrie alarma de luptă parţială pentru unităţi militare din Lugoj şi Buziaş şi deplasarea efectivelor către Timişoara.

Potrivit analiştilor militari citaţi în jurnal, se pare că exista un scenariu al intervenţiei forţelor din afara teritoriului românesc, iar deplasarea tehnicii şi militarilor din garnizoane ar fi dat de înţeles că armata română este pregătită să intervină la timp, ceea ce a dus la descurajarea autorilor scenariului.

Gl. lt. Victor Stănculescu şi gl. lt. Mihai Chiţac au ajuns cu avionul la Timişoara, în după-amiaza zilei de 17 decembrie, fiind informaţi despre situaţia din Timişoara, se mai arată în document. Între timp, lt. col. Constantin Zeca a fost informat că „grupuri de huligani au atacat clădirile din apropierea intrării în marea unitate mecanizată”. Clădirea comandamentului, restaurantul Militar şi Casa Armatei sunt atacate câteva minute mai târziu, ceea ce îl determină pe ministrul Apărării Naţionale să ordone deschiderea focului de advertisment. Incidentele au continuat toată după-amiaza, culminând cu lovirea şi rănirea unor cadre ale armatei, ceea ce a determinat înarmarea militarilor în termen cu muniţie de război. Comandantul unităţii militare din Arad, martor al evenimentelor, a raportat că „printre militarii care au acţionat pe Calea Girocului s-au strecurat şi persoane necunoscute, în uniformă, care aveau lanterne foarte puternice cu care luminau balcoanele blocurilor din apropiere, după care trăgeau asupra lor”.

Bilanţul zilei de 17 decembrie a fost de 8 militari răniţi.

Pe 18 decembrie, gl.lt. Mihai Chiţac a comunicat, în cadrul unei şedinţe organizată la 2:00 dimineaţa, că se vor folosi grenade cu substanţe lacrimogene şi a arătat că toţi militarii trebuie să aibă măşti contra gazelor. S-a făcut şi o analiză preliminară a evoluţiei evenimentelor din 16 şi 17 decembrie şi s-a ajuns la concluzia că „în municipiu acţionează numeroase elemente străine specializate în acţiuni de diversiune şi terorism”, ceea ce necesită ajutorul batalionului de cercetare al Direcţiei Informaţii din Marele Stat Major.

Gt.lt. Ilie Ceauşescu a afirmat în ziua de 18 decembrie că „tulburările sunt provocate de elemente teroriste aservite intereselor ţărilor capitaliste”.

În data de 20 decembrie, în jurul orei 14:00, efectivele militare din Lugoj, Buziaş şi Timişoara au trecut de partea revoluţionarilor, iar Ion Coman şi Radu Bălan au solicitat noi forţe care să apere sediile comitetelor locale de partid, dar au fost refuzaţi.

În perioada 18-20 decembrie 1989 s-au înregistrat 4 militari răniţi.

Secretarul Comitetului Central al PCR, Ion Coman a cerut, în data de 22 decembrie, ca armata să captureze liderii manifestanţilor, dar gl.mr. Ştefan Guşe a ordonat retragerea din oraş a tuturor grupurilor de cercetaşi, motivând că „armata nu poate îndeplini asemenea misiuni”.

Jurnalul Revoluţiei de la Timişoara a fost depus la dosarul aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde se judecă recursurile depuse de generalii în rezervă Victor Stănculescu şi Mihai Chiţac, condamnaţi la 15 ani de închisoare şi degradare militară în procesul Revoluţiei de la Timişoara.

Sursa: NewsIn

„Stănculescu a cedat puterea pentru că în presa internaţională, Iliescu era dat drept succesor al lui Ceauşescu”

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Robert Turcescu citeşte transcriptul înregistrării unui dialog ce îl încriminează pe Stănculescu.
Bălan: Eu am ţinut piept aici două zile . . . nu s-a tras niciun foc . . .
Anonim: Cine a ordonat să se tragă? Cine a tras?
Bălan: Ceauşescu…
Anonimi: Bun! Aici cine-a tras?
Bălan: Aici, generalul Stănculescu . . .
Anonim: Unde e?
Bălan: La Bucureşti
Anonim: Şi care-au tras? Care sunt trupele care au tras
Bălan: …Sunt trupe care au executat ordine…
Anonim: Părerea militarilor corespunde cu cea a domnului Bălan?
Militar din spatele lui Bălan: O să vă spun când o să mă întrebaţi
Anonim: Generalul acela este vinovat?
Militarul şi Bălan pe fundal: A primit ordin de la Ceauşeasca, că Ceauşescu era la federaţie, să tragă…
Generalul Stanculescu : In primul rand ca n-am transmis asa ceva mai departe, pentru ca mie nu mi s-a dat nici-un ordin nici de la Ceausescu si nici de la ministru.
Mi s-a spus asa, du-te la Timisoara esti seful comisiilor militare, aveam 8 comisii militare.
Robert Turcescu:
Milea?
Generalul Stanculescu: da.

Robert Turcescu: Dar dumneavoastra ce ordin vi s-a dat de v-ati dus la Timisoara, in primul rand?
Generalul Stanculescu: du-te la Timisoara, si da-mi te rog amanunte pentru ca nu am informatii ce se intampla cu adevarat in uzine,fiecare uzina din Timisoara avea o sectie care se ocupa de probleme militare, telefonie, aparatura speciala, transmisiuni, si asa mai departe, fiecare comisie avea un grup de cativa ofiteri care faceau receptia finala, si cativa muncitori care participa din punct de vedere tehnic (…).

Aplicatii militare (Constanta -Tulcea); generalul Victor Atanasie Stanculescu cu Elena Ceausescu. 1982

Un episod important înainte ca Stănculescu să dea lovitura de stat s-a consumat pe la jumătatea lunii septembrie 1989. “A fost surprins de securitate pe 12 septembrie alături de ataşatul militar al Ungariei în România. Ofiţerii de la UM 110 şi de la Direcţia de Contraspionaj Militar au ştiut de această întâlnire, unde Stănculescu a fost avizat de ceea ce se va întâmpla”, mai spune Stoenescu. În cele din urmă, analizând contextul internaţional, generalul a decis să-i predea puterea lui Ion Iliescu. (personal, o consider nedreapta) Înainte de a fi arestat, miercuri, a declarat că acum regretă, dar că nu a vrut să devină şi el un Pinochet.

Victor Athanasie Stănculescu a avut puterea unui şef de stat pe data de 22 decembrie, de la ora 10.07 la ora 16.00. După şase ore de putere absolută, generalul Stănculescu a abandonat ideea dictaturii militare şi a predat destinul ţării în mâinile lui Ion Iliescu. (practic pina la ora 22:30)

„Regret că am predat puterea cui nu trebuia. Acum aş păstra-o până la momentul oportun”, declara generalul Stănculescu miercuri, cu câteva minute înainte de a fi arestat.

Unul dintre cei mai autorizaţi istorici în problematica revoluţiei din decembrie 1989, Alex Mihai Stoenescu, a comentat pentru “Adevărul” succesiunea evenimentelor de atunci şi acum. Putea fi dictatură militară în România acelei vremi? Dacă da, care ar fi fost soarta Româiei? De ce a renunţat generalul Stănculescu la această formă de putere?

Pregătirea loviturii de stat

Alex Mihai Stoenescu spune că în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, după ce generalul Milea s-a sinucis, Nicolae Ceauşescu a cerut ca Stănculescu să vină în sediul Comitetului Central al Partidului. Generalul, abia întors de la Timişoara, a avut grijă să treacă pe la Spitalul Militar şi să îşi pună piciorul în gips.

El a ajuns la Ceauşescu în jurul orei 10. Dictatorul i-a cerut în acel moment lui Stănculescu să fie ministrul apărării”, povesteşte istoricul Alex Mihai Stoenescu. Acesta mai spune că la ora 10.07, generalul Stănculescu a ordonat tuturor trupelor militare să se întoarcă în cazărmi. A fost primul ordin al lui Stănculescu în calitate de ministru al apărării, contrar ordinului comandantului suprem.

Preluarea puterii

După ce a dat acest ordin, Stănculescu i-a sugerat lui Ceauşescu că mai bine ar fi să plece din sediu. La ora 11.00 era anunţată oficial sinuciderea generalului Milea. O oră mai târziu urmează episodul în care Nicolae şi Elena Ceauşescu pleacă din sediul CC cu elicopterul. “În acest moment începe lovitura de stat. Stănculescu a îndepărtat trupele din piaţă şi a cerut armatei să stea în cazărmi.

Se înţelesese cu generalul Rus, şeful aviaţiei militare, care i se subordona, să trimită elicopterul pentru preluarea cuplului Ceauşescu. Iniţial trebuia să fie duşi la aeroport, de unde aeronava prezidenţială să îi transporte în China. Avionul însă era la reparat în Germania”, mai relatează Stoenescu.

Consolidarea puterii

Ajuns la sediul Ministerului Apărării, în jurul orei 13.00, Stănculescu începe să controleze situaţia. “Găseşte la minister un ordin al lui Ilie Ceauşescu, potrivit căruia armata execută numai ordinul Comandantului Suprem. La ora 13.30, generalul Stănculescu emite două ordine, unul prin care cheamă din nou armata în cazărmi şi altul prin care armata trece la ordinul ministrului apărării. Printr-o altă telegramă mai cere armatei să fie pregătită pentru a ocupa anumite puncte-cheie”, explică Stoenescu.

Contactul cu Iliescu

După trei ore de la preluarea puterii, Stănculescu intră în contact cu Ion Iliescu. “La ora 13.40, Iliescu îl sună pe Stănculescu la minister şi stau de vorbă 15 minute. Stănculescu îi raportează situaţia trupelor, îi spune că Ceauşescu e pe câmp şi îi cere lui Iliescu să vină să preia puterea”, mai arată Stoenescu. Transmiterea puterii către grupul de civili condus de Iliescu se produce la ora 16.00 în prezenţa mai multor generali ai armatei, reprezentanţi ai securităţii şi, justiţiei.

Aici se încheiau cele aproape şase ore în care Stănculescu a controlat România. Acum, după 18 ani de la cele momente, generalul spunea că a greşit. “Stănculescu regretă că a predat puterea, pentru că după evenimente a fost de mai multe ori la Ion Iliescu să îl roage să închidă procesul Revoluţiei.

Iliescu a refuzat pe motiv că nu se amestecă în justiţie”, consideră istoricul Alex Mihai Stoenescu. Refuzul lui Iliescu l-a costat pe Stănculescu libertatea. Dacă în ’89 generalul orchestra înlăturarea lui Ceauşescu, acum, după 18 ani, îşi declară regretul pentru că a lăsat din mână puterea.

Varianta dictaturii militare

Dacă Stănculescu păstra puterea, România avea dictatură militară. Miercuri, generalul a mărturisit: “Regret că am lăsat puterea din mână şi am dat-o societăţii civile.Trebuia să fac o dictatură militară timp de doi ani, să las să se sedimenteze lucrurile şi apoi să dau ţara poporului.

Acum regret!”, a spus Stănculescu. Alex Stoenescu explică de ce nu s-a întâmplat acest lucru. “Probabil că o dictatură militară ţinea până în februarie-martie 1990, iar după, era posibil un război civil şi probabil că ar fi existat arbitraj internaţional.

Stănculescu a cântărit bine acest lucru. Cerinţele celor care s-au revoltat erau de ordin economic şi social. Armata nu le putea rezolva.

A încredinţat puterea lui Iliescu pentru că în toată presa internaţională, cât şi la Europa Liberă şi Vocea Americii, Iliescu era dat drept succesor al lui Ceauşescu”, a conchis Alex Stoenescu. Interesantă este şi mărturia lui Stănculescu, întrebat într-un interviu acordat lui Dinu Săraru, cum l-a tratat pe atunci pe Iliescu.

„Am considerat că este posibil să fie conducător (..) I-am acordat încredere, acesta a fost de fapt adevărul, nu i-am spus concret: «Ia comanda şi apucă-te de treabă!», dar l-am lăsat să-şi dea drumul să meargă pe ce voia el, deci nu a fost o «te numesc şi ai grijă să faci de acum înainte nu ştiu ce»”, a răspuns generalul.

„Stănculescu a cedat puterea pentru că în presa internaţională, Iliescu era dat drept succesor al lui Ceauşescu”
Alex Mihai Stoenescu
istoric