ÎCCJ a desecretizat jurnalul Revoluţiei din 1989 de la Timişoara: Securitatea a tras în manifestanţi

Sergiu Andon, despre desecretizarea Jurnalului Revoluţiei
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile. 

Secretele revoluţiei

A. Drăghici, avocat: Rudele victimelor îl vor pe generalul Stănculescu după gratii
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Am aflat oficial adevărul despre Revoluţie! Zvonurile conform cărora Securitatea a tras în oameni în decembrie 1989 sunt pentru prima dată confirmate. Informaţiile apar în Jurnalul de luptă al Ministerului Apărării, din perioada 16-22 decembrie. Acesta a fost făcut public miercuri de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Documentul a fost desecretizat în urma solicitării avocaţilor din dosarul în care generalii Stănculescu şi Chiţac sunt acuzaţi de faptul că au ordonat armatei să tragă în revoluţionari la Timişoara. El a fost depus la cauză în urmă cu câteva săptămâni şi conţine descrierea pe ore, a evenimentelor de la Timişoara.

Jurnalul evenimentelor de la Timişoara conţine aprecieri de natură a arăta că armata a fost un „ţap ispăşitor” al adevăraţilor responsabili. Presiunea psihică asupra efectivelor militare, atacurile directe asupra unităţilor militare, folosirea armelor de foc de către elemente disimulate în rândul manifestanţilor au urmărit incitarea armatei, opunerea ei forţelor revoluţionare, declanşarea unui sângeros război civil şi, ulterior, culpabilizarea ei, se arată în jurnalul aflat la dosarul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind Revoluţia din Timişoara.

De asemenea, se precizează că unităţile militare au fost incluse în dispozitive mixte, alături de trupe de securitate, miliţie, Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (U.S.L.A.), grăniceri – forţe de ordine specializate în acţiuni represive, iar în rândul militarilor au fost infiltrate persoane care aparţineau securităţii şi care au tras „acoperit” asupra manifestanţilor. Aceste practici au fost folosite deliberat pentru a nu se putea stabili cine este responsabil de împuşcarea unor oameni, iar vina să fie aruncată asupra armatei pentru tot ce s-a întâmplat la Timişoara. „Armata nu a atacat niciodată mulţimea ieşită în stradă, la violenţă nu s-a răspuns cu violenţă”, este concluzia jurnalului.

Evenimentele din decembrie 1989 au debutat în 15 decembrie, odată cu protestul unor cetăţeni faţă de încercarea autorităţilor locale de a evacua cu forţa pe pastorul Laszlo Tokas. A doua zi, demonstraţii au început să ceară libertăţi democratice şi au cerut cetăţenilor să li se alăture, totul culminând în timpul zilei cu manifestări distructive şi violente. „La orele 20:45 primul secretar al comitetului Judeţean de Partid Timiş, Radu Bălan, i-a cerut lt.col. Constantin Zeca să scoată trupe şi tehnica de luptă pentru a participa împreună cu organele M.I. la restabilirea ordinii în oraş”. În seara de 16 decembrie au avut loc primele ciocniri între manifestanţi şi forţele de ordine (miliţie, securitate, grăniceri) chemate să restabilească liniştea.

În actul de la instanţă se arată că, în ziua de 17 decembrie, manifestanţii au luat cu asalt sediul Comitetului Judeţean de Partid. Au apărut drapele cu însemnele de stat ale Ungariei. Armata a primit ordin de intervenţie în aceeaşi zi, în jurul orei 13:30, de la gl.col. Vasile Milea: „Situaţia în Timişoara s-a agravat. Este ordin să intervină armata. Armata intră în stare de luptă. În judeţul Timiş este stare de necesitate”. Cele şase tancuri trimise pentru intinerariul Calea Girocului – Str. Albac – str. Lidia – Căminele Studenţeşti – Podul Decebal au fost lovite şi incendiate parţial de elemente violente. Vasile Milea a ordonat în după-amiaza zilei de 17 decembrie alarma de luptă parţială pentru unităţi militare din Lugoj şi Buziaş şi deplasarea efectivelor către Timişoara.

Potrivit analiştilor militari citaţi în jurnal, se pare că exista un scenariu al intervenţiei forţelor din afara teritoriului românesc, iar deplasarea tehnicii şi militarilor din garnizoane ar fi dat de înţeles că armata română este pregătită să intervină la timp, ceea ce a dus la descurajarea autorilor scenariului.

Gl. lt. Victor Stănculescu şi gl. lt. Mihai Chiţac au ajuns cu avionul la Timişoara, în după-amiaza zilei de 17 decembrie, fiind informaţi despre situaţia din Timişoara, se mai arată în document. Între timp, lt. col. Constantin Zeca a fost informat că „grupuri de huligani au atacat clădirile din apropierea intrării în marea unitate mecanizată”. Clădirea comandamentului, restaurantul Militar şi Casa Armatei sunt atacate câteva minute mai târziu, ceea ce îl determină pe ministrul Apărării Naţionale să ordone deschiderea focului de advertisment. Incidentele au continuat toată după-amiaza, culminând cu lovirea şi rănirea unor cadre ale armatei, ceea ce a determinat înarmarea militarilor în termen cu muniţie de război. Comandantul unităţii militare din Arad, martor al evenimentelor, a raportat că „printre militarii care au acţionat pe Calea Girocului s-au strecurat şi persoane necunoscute, în uniformă, care aveau lanterne foarte puternice cu care luminau balcoanele blocurilor din apropiere, după care trăgeau asupra lor”.

Bilanţul zilei de 17 decembrie a fost de 8 militari răniţi.

Pe 18 decembrie, gl.lt. Mihai Chiţac a comunicat, în cadrul unei şedinţe organizată la 2:00 dimineaţa, că se vor folosi grenade cu substanţe lacrimogene şi a arătat că toţi militarii trebuie să aibă măşti contra gazelor. S-a făcut şi o analiză preliminară a evoluţiei evenimentelor din 16 şi 17 decembrie şi s-a ajuns la concluzia că „în municipiu acţionează numeroase elemente străine specializate în acţiuni de diversiune şi terorism”, ceea ce necesită ajutorul batalionului de cercetare al Direcţiei Informaţii din Marele Stat Major.

Gt.lt. Ilie Ceauşescu a afirmat în ziua de 18 decembrie că „tulburările sunt provocate de elemente teroriste aservite intereselor ţărilor capitaliste”.

În data de 20 decembrie, în jurul orei 14:00, efectivele militare din Lugoj, Buziaş şi Timişoara au trecut de partea revoluţionarilor, iar Ion Coman şi Radu Bălan au solicitat noi forţe care să apere sediile comitetelor locale de partid, dar au fost refuzaţi.

În perioada 18-20 decembrie 1989 s-au înregistrat 4 militari răniţi.

Secretarul Comitetului Central al PCR, Ion Coman a cerut, în data de 22 decembrie, ca armata să captureze liderii manifestanţilor, dar gl.mr. Ştefan Guşe a ordonat retragerea din oraş a tuturor grupurilor de cercetaşi, motivând că „armata nu poate îndeplini asemenea misiuni”.

Jurnalul Revoluţiei de la Timişoara a fost depus la dosarul aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde se judecă recursurile depuse de generalii în rezervă Victor Stănculescu şi Mihai Chiţac, condamnaţi la 15 ani de închisoare şi degradare militară în procesul Revoluţiei de la Timişoara.

Sursa: NewsIn

Anunțuri

Conferinta de presa – Generalul Victor Atanasie Stănculescu: Regret ca am predat puterea. Raman cu fruntea sus!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Cei ce au vrut arestarea mea, nu vor să se afle prea multe adevăruri, despre care n-o să se afle nici de la mine. O să se afle când o să dispar eu ca fiinţă. Eu ştiu ce-am făcut, ei ştiu din auzite. Rămân cu fruntea sus, nu mi-e frică nici mai departe

Trebuia să mă trimită în faţa plutonului de execuţie ca pe un general
Mihai Apăvăloaiei: Cei doi generali au o stare bună de sănătate
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Este mai comod pentru cei care au accedat la putere să nu dorească aflarea adevărului, mulţi au legătură cu cei de aici şi din afara ţării.

Regret că am lăsat puterea din mână şi am dat-o societăţii civile. Trebuia să fac o dictatură militară timp de doi ani, să las să se sedimenteze lucrurile şi apoi să dau ţara poporului. M-am gândit că eu nu sunt Pinochet. Acum regret!.  în 1990 existau influenţe străine care urmăreau să dezbine România în trei părţi.
Dacă eram minte limpede, nu dădeam puterea din mână. Mi s-a reproşat că aşa îmi trebuie dacă nu am ştiut să merg până la capăt. Să ţin 2-3 ani sistemul militar în funcţiune, să se sedimenteze situaţia post comunistă şi apoi sa organizez alegeri.

Existenţa, undeva „în străinătate”, a unor casete, „nouă-zece” la număr, care ar conţine câte 90 de minute de înregistrări audio în care generalul vorbeşte despre evenimentele din decembrie 1989.

Generalul în rezervă a amintit că nu el este cel care a ordonat să se tragă la Timişoara, arătând că atunci când a fost trimis acolo de ministrul Apărării din acea vreme, ajuns pe aeroportul bănăţean ar fi aflat de la angajaţi că „se trage”.

„Nu puteţi ajunge la divizie pentru că se trage”, i-ar fi spus lui Stănculescu angajaţii aeroportului din Timişoara.

Am condus operaţiunea de la Târgovişte care s-a încheiat cu moartea soţilor Ceauşescu. Eu am schimbat regimul prin forţa militară. Nu am luat puterea militară când am avut-o în mână, am vrut sa o dau societăţii civile.

Regret ca am dat puterea actualului sistem.

Am ştiut din ziua în care l-am omorât pe Ceauşescu că trebuie să ma aştept la un bumerang de undeva din zonă.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Generalul Chiţac a preferat să audă personal verdictul şi a declarat apoi că întregul proces a fost „o mascaradă”  săvârşită cu încălcarea flagrantă a Codului de procedură penală. Potrivit lui Chiţac, totul ar fi fost „dictat din umbră” de un anume Constantinescu. Generalul nu a vrut să dezvăluie numele complet al personajului invocat, dar a precizat că „nu este vorba despre fostul preşedinte Emil Constantinescu”.

Victor Athanasie Stănculescu nu s-a prezentat în faţa judecătorilor pentru a afla decizia. Acesta a comunicat însă presei că ar suferi de pleurezie şi că ar fi internat într-un spital. Câteva ore mai târziu, generalul a organizat o conferinţă de presă şi şi-a susţinut în continuare nevinovăţia.

ADEVĂRURI PĂSTRATE CU GRIJĂ

Întrebat de ce crede că a fost găsit vinovat, Athanasie Stănculescu a răspuns: „Pentru că Milea a fost mortul care nu mai există şi Guşă a fost mortul care nu mai există. Întrebaţi-i pe cei din complete”. Potrivit generalului, condamanrea sa ar avea drept scop împiedicarea aflării unor adevăruri pe care le ştie, dar nu le va spune pentru a nu mai pune paie pe foc. „Aceste lucruri vor fi aflate după ce eu nu voi mai exista fizic. Am zece casete audio a câte 90 de minute pe care există înregistrările mele din timpul revoluţiei. Sunt undeva în străinătate”.

Mihai Chiţac a fost ridicat aseară de la domiciliu de poliţişti şi dus spre Poliţia Capitalei Mandatul de executare emis pe numele lui Victor Athanasie Stănculescu a fost şi el pus în aplicare la finalizarea conferinţei de presă organizate de general. După întocmirea actelor necesare, amândoi vor fi trimişi la Spitalul Penitenciar Jilava.  
 MOTIVELE CONDAMNĂRII

Condamnările confirmate ieri au fost pronunţate la data de 14 aprilie 2007. Tot atunci, secţia penală a instanţei supreme a decis şi acordarea unor despăgubiri de peste un milion de euro în cazul a peste 140 de persoane, răniţi sau urmaşi ai celor ucişi în decembrie 1989. Magistraţii au şi respins însă sute de asemenea cereri, ca nefondate, ca tardive sau pe motiv că daunele fuseseră deja acordate.  

Judecătorii au stabilit că cei doi generali nu pot fi exoneraţi de răspundere penală, pentru că au executat ordinul lui Ceauşescu de reprimare violentă a manifestanţilor. Aceştia ştiau că ordinul este ilegal, dar l-au aplicat cu „vădit exces de zel”, motiv pentru care poartă răspunderea efectelor dramatice produse, 72 de morţi şi peste 250 de răniţi, se arată în decizia de condamnare. Potrivit instanţei, generalii fuseseră informaţi cu privire la caracterul anticomunist al manifestaţiilor şi aveau posibilitatea să nu execute ordinul

MOTIVELE CONDAMNĂRII
Condamnările confirmate ieri au fost pronunţate la data de 14 aprilie 2007. Tot atunci, secţia penală a instanţei supreme a decis şi acordarea unor despăgubiri de peste un milion de euro în cazul a peste 140 de persoane, răniţi sau urmaşi ai celor ucişi în decembrie 1989. Magistraţii au şi respins însă sute de asemenea cereri, ca nefondate, ca tardive sau pe motiv că daunele fuseseră deja acordate.
Judecătorii au stabilit că cei doi generali nu pot fi exoneraţi de răspundere penală, pentru că au executat ordinul lui Ceauşescu de reprimare violentă a manifestanţilor. Aceştia ştiau că ordinul este ilegal, dar l-au aplicat cu „vădit exces de zel”, motiv pentru care poartă răspunderea efectelor dramatice produse, 72 de morţi şi peste 250 de răniţi, se arată în decizia de condamnare. Potrivit instanţei, generalii fuseseră informaţi cu privire la caracterul anticomunist al manifestaţiilor şi aveau posibilitatea să nu execute ordinul
 
Victor Atanasie Stanculescu, a spus că o revoluţie nu poate fi soluţionată în justiţie şi regretă faptul că a dat puterea din mână. „Aş vrea să nu mai dau puterea dacă o am în mână. Să o ţin pentru ţara asta. (…) Îmi pare foarte rău că aceşti judecători, în loc să mă trateze ca pe un general al Armatei Române şi să mă condamne la moarte în faţa plutonului, mă trimite la închisoare alături de puşcăriaşi”.
Generalii Mihai Chiţac şi Victor Athanasie Stănculescu au fost reţinuţi de poliţişti şi urmează să fie încarceraţi

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
 
Stănculescu a declarat că nu a dat niciodată ordinul de tragere şi că, dacă nu determina căderea lui Ceauşescu, revoluţia nu ar fi fost niciodată terminată.El a susţinut că în decembrie 1989 „s-a dorit ca România sa fie împărţită în trei bucăţi principale. Banatul îl voiau sârbii, partea de est ruşii, iar partea centrală o voia vestul. Asta a fost. Era sa ajungem în pragul unui razboi civil daca nu rezolvam problema radicală”. „Regret că am predat puterea, preluată cu ajutorul armatei de la comunişti unei societăţi civile care nu era destul de matură la acel moment. Acum aş păstra-o până la momentul oportun. Îmi pare rău că această instanţă, în loc să mă trateze ca pe un general şi să mă conducă în faţa plutonului, mă bagă printre puşcăriaşi. Oricum, rămân cu fruntea sus. Nu mi-e frică de ceea ce se va întâmpla, aşa cum nu mi-a fost frică niciodată. În condiţii normale aş mai fi trăit cinci, şase ani, în condiţiile actuale o să văd”, a susţinut generalul.

Intr-un interviu acordat ZIUA, generalul Stanculescu afirma:
„Sunt dezamagit de societatea romaneasca. Eu merg mult pe jos si aud cum lumea isi manifesta nemultumirea. Au ajuns sa regrete perioada anilor ’60-’70, cand erau magazinele pline si oamenii aveau si putere de cumparare.”