* Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips

 

1 febr.2005. Radio  actualităţi.

  Reportaj transmis  de Vartan  Arachelian  la  lansarea cărţii  “Generalul  Revoluţiei  cu  piciorul  în  ghips “,  interviu -fişe  realizat de   Dinu Săraru   cu   generalul Victor Atanasie Stănculescu.

   Ca joc  de cuvinte,  sugerat de titlul  cărţii,  nu  se ştie cine a fost  cu  piciorul în ghips,  revoluţia sau generalul ?  Lansarea a avut  loc la  librăria Eminescu. Au  participat la ceremonie  Ion Cristoiu, Răzvan  Theodorescu, Alex Mihai Stoenescu,  generali, ziarişti, reporteri t.v. şi  un numeros public. Nu ştim dacă  cei ce s-au  pronunţat  despre carte,  o  şi  citiseră.

Caracterul  formal al acestor  „evenimente editoriale”  nici nu  obliga . Cum cartea va fi prezentată  de noi ( vezi  Bibliografie II, etapa 1989-la zi ), nu ne  vom referi la ea aici şi acum.

 Interesant  este faptul    opiniile  rostite   par  a  fi depăşit   ( sau  contrazis ) adevărurile revelate  de general, la interogaţiile romancierului. Şi deşi  atmosfera   a fost  cordială – cum  sunt  toate lansările de cărţi    nu  au lipsit  subtilele săgeţi  polemice, aluziile contrare şi  întrebările retorice care secondează , de15 ani, orice dezbatere care are ca  subiect  revoluţia  din  decembrie’89.  

Cum  nu ştim câţi   români vor deveni  „cititori”   ai cărţii  , dar ştim  cât de mulţi  sunt  „radio-ascultători”,  ni  s-a părut   util  să reproducem    cele rostite cu acest prilej :

Ion Cristoiu : „ Această carte este cel mai interesant  portret al lui Ion Iliescu, făcut de generalul Stănculescu,  şi o să vă citesc  trei  rânduri  despre stilul lui  Ion Iliescu   şi veţi  înţelege de ce Adrian Năstase, care n-a citit această carte,  a pierdut  bătălia  din PSD .

 Spune dl  Victor  Stănculescu  despre  Ion Iliescu al  anilor’90 :  < A avut  foarte multă grijă  să nu  fie categoric  în luările de cuvânt, un  tip care   să ia  hotărâri care  să fie fără întoarcere, totdeauna  hotărârile lui aveau o marjă de mişcare, dreapta – stânga  sau  chiar  înainte şi  înapoi. >

[…] Un  stil extraordinar care  explică supravieţuirea politică a acestui personaj  care,repet,  dacă l-ar  fi  cunoscut  mai bine  adversarii lui Ion Iliescu şi dacă această carte ar  fi fost citită  de Adrian  Năstase, probabil  şi-ar  fi dat  seama    acest  stil  de a nu lua  hotărâri ,  de a nu  se pronunţa nici odată,  ci de a se pronunţa  încetul  cu  încetul [….] Generalul Stănculescu  spune foarte frumos  că ,  la început, după   dec.’89,era aşa,  nu  înţelegeai  exact ce vrea,  era vag,  apoi şi mai puţin vag, ca la un moment dat să  spună  …<  eu vreau    iau puterea  şi  să o deţin.>” 

– Răzvan  Theodorescu : : “Peste exact  40 de minute voi  fi moralmente obligat  să-i  spun  d-lui  Iliescu  că este liderul  nostru  naţional  […]  cred  nu este  foarte bucuros când aude  despre teza  loviturii de stat. [….] Eu nu voi  spune că sunt  foarte obiectiv  când vorbesc de Victor   Atanasie Stănculescu  pentru că este un om la care ţin  foarte mult.Poate mai mult decât i-am  arătat-o  în cursul acestor 15 ani.   L- am admirat înainte de 1989 […] Victor Atanase Stănculescu, însă, vecinul meu  din Dorobanţi, era  pur şi  simplu  impresionant şi,astăzi,  când a coborât   de pe coperta cărţii , printre noi , scoţându-şi  ghipsul,   îl admir  o dată mai mult. Este un om care duce cu el  taine;  este un om care duce cu el multă discreţie.  Am  avut  şansa , mai ales în  1990, să colaborez,  discret, cât se cuvenea,  între  un ministru care  conducea şi aramata   şi un  preşedinte de radio  -televiziune,  dar am avut  colaborări esenţiale,  şi pot  să spun că rolul lui  Victor Atanase Stănculescu, şi  în epoca guvernului Roman,  a fost  cu totul deosebit.  Dar  înainte, mă  gândesc …  înainte  de amiaza lui 22 decembrie     gândesc la nerecunoştinţa  din acest   neam !  : Victor Atanase Stănculescu, cel mai  înalt  în grad  general al  armatei  române,  a fost degradat ! Victor Atanase Sănculescu  al  cărui  ordin de la ora  11, făcea  ca armata să  intre în cazărmi …eram undeva în zona Bulevardului Magheru … 

  [ este întrerupt  politicos de moderator…   ]

Vartan Arachelian : “ Să-l lăsăm pe dl Răzvan  Theodorescu  să-şi  depene amimtirile despre general … să  vorbim puţin despre  rolul şi  rostul  generalului  Stănculescu   în  revoluţie română, cu dv  d-le Alex Mihai  Stoenescu,  autorul unei  studiu  în  4 volume despre loviturile de stat  din  România.  Şi eu am publicat  ieri un interviu  cu generalul  Stănculescu   punându-i  întrebări  care nu  sunt  în această carte,  inclusiv  despre  intenţia   domniei  sale  de a da o lovitură de stat.

 Mi-a răspuns afirmativ, că  i-a trecut  prin cap această idee.

Cum  socotiţi dvs.  revoluţia  din  decembrie  1989 şi  rolul  generalului Stănculescu ?”

Alex Stoenescu  :  “ Din punct de vedere istoriografic,  adică  din punctul de vedere al  ştiinţei istorice,  am avut de a face  cu o revoluţie care  s-a desfăşurat între  două date  precise : 14 decembrie 1989, la Iaşi,  locul unde a început  revoluţia  şi  20mai  1990,  alegerile libere, care de fapt  au  făcut  transferul  de la legitimitatea revoluţionară  de până atunci  ,  la legitimitatea  juridică şi la apariţia  noului regim  democratic  sau  semi -democratic,  cum  doriţi  să-l numim,  de după regimul  dictatorial. 

    În ce-l priveşte pe generalul  Stănculescu, el este una din cele trei persoane cheie ale revoluţiei ,  alături de  Silviu  Brucan şi Sergiu Nicolaescu, oameni care  au  produs  cotituri  la  evenimente  cu mare  rapiditate şi au decis  cursul  întâmplărilor din perioada de vârf, adică   Bucureşti, 22, până la  25-26 decembrie 1989.  Generalul  Stănculescu este un personaj cheie,  mai ales pentru ziua de 22 decembrie, pentru    în această zi,  începând cu ora  10,   a dat  o lovitură de stat militară,  un puci, care nu a fost  cunoscut,  eu l-am anunţat  prima oară,  în anul  2002. Astăzi , prin  volumul  IV  al  “ Istoriei loviturilor de stat” prezint  şi  probele şi argumentele  pentru a susţine această afirmaţie.”

-Arachelian :  “ După apariţia acestei  cărţi,  făcută cu  un  romancier, şi nu cu  un istoric sau ziarist  reporter  de investigaţie,  care să  desluşească enigmele revoluţiei  române,  aţi primit  răspunsuri la problemele pe care le-aţi  ridicat  în această istorie a loviturilor de stat din România  ?

-Stoenescu : “ Da.  Eu am  avut  şi o întrevedere  privată şi am un interviu  cu dl Stănculescu,   pe care nu l-am publicat, în care  sunt spuse,  pe mai puţine pagini,   12 pagini,  lucruri care lipsesc  din carte.  Sigur, cartea este  foarte valoroasă, este o mărturie importantă, şi un instrument de lucru pentru istorici,dar  şi o carte  foarte bună de citit pentru  cititorul obişnuit, o lectură  foarte agreabilă,  mai ales că are  şi  condeiul  lui Dinu Săraru. Deci este  fără îndoială o carte importantă. 

În ce priveşte însă  rolul  generalului  Stănculescu, acesta se compune din foarte multe alte  întâmplări, evenimente,  acţiuni,  ordine pe care le-a dat, care nu  sunt  în această carte, şi se află  în mărturiile sau documentele militare, şi  de unde se pot  reconstitui   atât traseul lui,  cât şi importanţa actelor sale  în  timpul evenimentelor.”

-Arachelian : “ Dvs vorbeaţi de trei  personaje extrem de importante  în revoluţia  română   şi  îl  citaţi pe generalul  Stănculescu, Silviu  Brucan  şi Sergiu Nicolaescu.

 Cred că lipsesc două personaje  esenţiale,  după părerea mea,  Ion Iliescu     evident cel care a preluat puterea, la uma urmei  – şi generalul  Iulian Vlad, care, la fel ca generalul  Stănculescu,  a tăcut   până acuma,  a rămas singurul   enigmatic 

-Stoenescu : “ Aşa cum am mai  spus-o, la un alt  post de televiziune,   şi  cum o demonstrez  în  vol IV,  Ion  Iliescu este un  personaj marginal al evenimentelor  din momentele de  vârf ale revoluţiei. 

Este greu de identificat  un ordin sau o hotărâre pe care  s-o  fi dat  sau  s-o  fi luat  Ion Iliescu atunci. “

-Arachelian :    Dar chemarea generalului Militaru, din rezervă,  de ex, în  după amiaza  zilei de   22 decembrie, nu este un lucru esenţial ?  

-Stoenescu :Nu  Ion Iliescu l-a chemat   pe generalul Militaru.Ei  făceau parte din acelaşi  complot, erau  pregătiţi , în orice moment,  să acţioneze într-un fel, în momentul  în care Ceauşescu cade. Ei  n-au  fost în stare    producă ei  căderea lui Ceauşescu.

A fost  vorba de  o intervenţie străină neconvenţională , în care armata  sovietică a fost principalul actor. Şi  Militaru a venit   singur, însoţit de un vecin,  col.de securitate,  cu  care s-a prezentat la televiziune,  unde  au  urmat celebrele secvenţe  cu  <Opriţi măcelul  ! >    şi aşa mai departe.

Arachelian :  “V-aş ruga să răspundeţi  la a doua  întrebare  după ce-l ascultăm pe Dinu  Săraru ,  să vedem care este motivaţia lui. Revenim. ” 

-Dinu Săraru : „ Cartea nu e un exerciţiu  jurnalistic.  Eu vreau    subliniez  subtitlul  ei  „schiţă”  pentru un posibil  roman, spune  tot ce vreau eu să vă spun,  iar  azi mă  gândesc dacă  nu  cumva  romanul a  şi  fost publicat  chiar  între coperţile acestei  cărţi.   Mi-a plăcut  că aseară dl Ion Cristoiu   a făcut această observaţie,  că romanul este chiar această carte, împletită  cu mărturii  zguduitoare, cu  documente de epocă,   şi  cu declaraţiile  autorului  cărţii,   care a fost, fără să vrea,   implicat într- un  asemenea act  de biografie generală. Apoi aş vrea    subliniez   că această carte   este pentru mine o  continuare a trilogiei mele intitulată „ Dragostea şi revoluţia”, dezgropată de curând de  dl Ion Cristoiu  şi  făcută să reapară nesperat, într-o ediţie nouă,  întreagă,   după ce fusese interzisă , demonizată şi arsă,  la propriu,  în două epoci   şi regimuri  politice atât de diferite.

 În urmă  cu 15 ani,   în plină a doua interzicere  a ei,  ea se vindea la câţiva metri de aici,  în  uşa librăriei  Eminescu, şi librăria era denunţată  că o vinde. […] Mulţumesc generalului  Stănculescu  pentru   francheţea şi luciditatea  şi civismul  cu care a participat la realizarea acestei  cărţi, editurii …”

-Victor Stănculescu : „  Mulţumesc  foarte mult  că aţi venit în acest loc,  nu  pentru generalul Stănculescu  ci pentru   o pagină  din  istoria  României   [….] Ce-am  scris  am  scris la întrebarea   lui Dinu  Săraru,  răspunzându-i la întrebări  foarte precise; ce-am  spus,  am spus cât  mai aproape de adevăr, urmând ca istoricii    culeagă  din ce  s-a scris până acum ,  ce s-a vorbit  până acum, şi ce-am mai  scris eu aicea, şi ce e bun,  să rămână pentru istorie, şi  ce nu-i  bun,   să fie dat deoparte. ” 

-Arachelian :   ”… Sunt  foarte mulţi generali ai armatei române  aici,  foarte mulţi istorici  , ziarişti, echipe de televiziune  şi radio, pentru  că, poate,  se repun în  discuţie adevărurile  revoluţiei  române.

Să revenim…  Dle  Alex Mihai  Stoenescu,  de ce  până  acum  nu au luat atitudine publică generalii Stănculescu  şi Vlad ?   Sunt  sub presiune politică ?Le e  frică de ceva ?  Se întâmplă ceva dacă   vor spune adevărurile pe care le  ştiu  ?”

-Stoenescu : „ Mi-e greu  să răspund eu  în locul  domniilor lor.  Generalul Vlad a avut  funcţia pe care a avut-o   în  departamentul Securităţii statului  şi ministru secretar de stat  în Ministerul de  Interne,   prin natura serviciului , este mai puţin   adecvat  să vorbească.

 În schimb  generalul  Stănculescu  nu este  la prima ieşire,  a apărut  şi  în  câteva  emisiuni  de televiziune,  a mai publicat  o carte în  1991,  împreună  cu Gelu Voican Voiculescu, unde iarăşi a spus nişte lucruri foarte interesante,  pe care  sigur istoricii nu le uită şi  nu le scapă  din vedere. 

Opinia mea este  că , în momentul de faţă,  sunt  4 -5 persoane,  istorici, cercetători, care studiază evenimentele  din decembrie’89 – mai’90, de câţiva ani de zile, şi deja  se apropie  de adevărul istoric, acela care   poate  fi cunoscut  pe bază de  documente, de mărturii, de probe.  Sunt unul dintre aceştia cinci   şi deţin , în momentul de faţă ,   o cantitate importantă de informaţie  despre  generalul  Stănculescu, de ordinele  şi acţiunile sale,  şi  sigur că,   în  vol.  IV, se găsesc  toate aceste probe,  argumentate şi puse în corelare  cu celelalte evenimente sau  cu activitatea altor actori   ai revoluţiei,  principali  sau secundari.”

-Arachelian : „ Totuşi nu mi-aţi  răspuns    la întrebare : le e frică de ceva şi nu spun adevărul ?

  Iată, fac o trimitere  la un interviu pe care l-aţi realizat  chiar dvs  cu  Ovidiu Vântu , şi  în care, în final,  când voia  să vorbească despre un general  cu care  a  făcut  puşcărie acum vreo 30 de ani,  s-a oprit  brusc din  mărturisiri   şi a spus    i-e frică pentru că  s-ar putea să se găsească   o mână de ucrainean  care , contra a 3000 de dolari,  să-i pună capăt. ”

-Stoenescu : „ E un interviu   luat  acum  6 ani de  zile,  când  întâmplător cunoscându-l,  am  discutat  despre evenimente ante- şi post – revoluţionare   [ …]

 Fără îndoială că există o presiune; cercetându-se   evenimentele,  există  fără îndoială  crima  din  timpul revoluţiei ; au murit  nişte oameni  ca  urmare  nu atât a  unor  asasinate  directe,  ci  a unor ordine ,  a unor măsuri luate în acel moment ,  există oameni care încearcă  să se protejeze, sau  încearcă  să scape  de sancţiuni.

Aceasta este  probabil  o  chestiune care  crispează  pe foarte  mulţi oameni, crispează pe anumiţi  oameni  politici  care   se cred  vinovaţi  sau  cărora  le este teamă     se va ajunge   la demonstrarea  implicării lor  nefaste în evenimente. […]  Această revoluţie,  aşa  cum a fost ea,  a adus  eliberarea  noastră.

Şi libertatea mea, şi a dvs,  şi a celor care ne  ascultă.   Trebuie să facem o  comparaţie  să vedem  cu ce preţ s-a obţinut această libertate. Sigur că  întotdeauna  şi  foarte  violent  va  exista componenta  politică,  adică  folosirea  acestor informaţii,  sau  folosirea acestor  evenimente, pentru a zdrobi , pentru a arunca eventual  în puşcărie, pe adversarii  politici  care atunci , în momentele  acelea, au  fost  în  stradă sau   în birourile deciziei,  în  timp ce  cei  care astăzi  acuză, erau  atunci pe undeva sau  poate  chiar în plină  stradă  căscau  gura, în  timp ce alţii  făceau  istorie.

 Acesta  este un adevăr crud, şi  istoricul are obligaţia să prezinte povestea  în mod ştiinţific, argumentat,  cu  probe […]  Şi  eu  când s-a apropiat  aniversarea lui  16 –22 decembrie, am început  să am probleme : tot felul de telefoane … să fiu  filat ,  speriat … şi   sursele mele ameninţate  … oamenii cu care  stăteam de vorbă, ca să aflu ce făceau  la revoluţie.   Sigur  că există  sau  au  existat,  până  în ianuarie 2005,  şi  probabil şi nişte  oameni care  doresc ca  lucrurile să nu  fie aflate acum  ci    fie aflate eventual  mai  târziu, când nu mai  contează. Aş vrea să  subliniez  acest lucru , şi  profit de ocazia interviului dvs, pentru a spune următorul lucru :  în România  istoria  are o  funcţie continuă    şi a avut  întotdeauna  o  funcţie politică. Istoria  în România a participat  în totdeauna   la crearea politicilor statului  nostru  şi a naţiunii  noastre. A îngheţa momentul  istoric şi  a-l arunca undeva,  în cartea de istorie,   în  câteva fraze, este cea mai mare greşală.  Din păcate în  România n-au  existat numai eroi,   au  existat  şi  trădători, au  existat momente importante  din care nu am  învăţat  nimic.

Şi dacă noi  nu aflăm adevărul  despre revoluţie , nu avem ce să învăţăm  din erorile şi din cauzele  care au  dus la  crimele   de atunci. ”

-Arachelian : Mulţumeşte … încheie transmisia  .

 

 Livia Dandara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s