* Curricum Vitae

Data si locul nasterii
10 Mai 1928 – Tecuci, judetul Galati

Victor Atanasie Stanculescu este un general de armata roman, care a indeplinit functia de ministru al apararii nationale (1990-1991).
Biografie
Victor Atanasie Stanculescu s-a nascut la data de 10 mai 1928, in orasul Tecuci (judetul Galati). A muncit ca brigadier pe santierul national de la Bumbesti—Livezeni, unde a ajuns instructor de santier si apoi instructor sanitar al santierului. A urmat cursurile Scolii Militare de Ofiteri de Artilerie din Sibiu (absolvita la 30 decembrie 1949), apoi Facultatea de Artilerie din cadrul Academiei Militare „I.V. Stalin” din Bucuresti (absolvita in anul 1952) si ulterior un curs postuniversitar in cadrul Academiei de Studii Economice din acelasi oras.
Dupa absolvirea Scolii de ofiteri, este avansat la gradul de locotenent si repartizat la Centrul de Instructie al Artileriei „Mihai Bravu”. A urmat apoi Academia Militara, fiind coleg cu viitorul general Vasile Milea si la 23 august 1952 a fost inaintat la gradul de locotenent-major. A urmat o cariera militara stralucita.
Si-a depus candidatura de membru PMR la 22 decembrie 1954. A fost admis ca membru al PMR in martie 1957.
Este repartizat in anul 1952 in functia de sef de Stat Major al Artileriei Corpul 38 Armata din Timisoara (1952-1955). Va indeplini apoi functiile de sef sectie in Marele Stat Major, sef de directie si apoi loctiitorul sefului Marelui Stat Major si seful Directiei Organizare, Mobilizare, Planificare, inzes­trare din Marele Stat Major. In anul 1955 a fost avansat la gradul de maior si apoi in anul 1960 la cel de colonel.

Activitatea sa in zilele Revolutiei

Atanasie Stanculescu, general in rezerva si fost prim-adjunct al ministrului apararii inainte de 1989, apoi ministrul apararii, a fost omul cheie al Revolutiei din Decembrie 1989. Provenit dintr-o familie de ofiteri din Tecuci, generalul Stanculescu a jucat practic un rol important in timpul regimului Ceausescu, in domeniul comertului cu arme, perioada in care a cunoscut si cativa parteneri in afacerile cu armament ale clanului Ceausescu. Potrivit unor surse ungare, confirmate ulterior de altele din serviciile secrete de la Bucuresti, si confirmat chiar de Generalul Stanculescu la B1 tv (vezi video jos) Stanculescu isi petrece vacanta la Balaton, cu ministrul ungar al apararii, Kárpáti Ferenc, in vara anului 1989, ca Armata Romana nu va interveni in cazul unor actiuni anticeausiste

In decembrie 1989, avand functia de ministru adjunct al apararii nationale, a fost trimis de Nicolae Ceausescu la Timisoara pentru a reprima revolutia. In 22 decembrie 1989 si-a pus piciorul in ghips, fara a fi bolnav, pentru a evita implicarea in reprimarea revolutiei. Totusi s-a prezentat la Comitetul central al PCR, la chemarea lui Nicolae Ceausescu, si a fost numit de acesta ministru al apararii nationale in locul lui Vasile Milea, care se sinucisese.
A avut unul din principalele roluri in organizarea procesului sotilor Ceausescu si in executarea acestora la 25 decembrie 1989.
Dupa inlaturarea de la putere a lui Ceausescu, Victor Stanculescu a preluat puterea (Lovitura de stat), apoi membru in Consiliul Frontului Salvarii Nationale si a fost inaintat in gradul de general-colonel (cu 3 stele) prin Decretul presedintelui Consiliului Frontului Salvarii Nationale, Ion Iliescu, din 28 decembrie 1989. [3]
La data de 28 decembrie 1989, prin Decretul CFSN nr. 8/1989, a fost numit in functia de ministru al economiei nationale, conducand un minister nou format prin reorganizarea Comitetului de Stat al Planificarii. La data de 16 februarie 1990, Victor Atanasie Stanculescu este eliberat din functia de ministru al economiei nationale, fiind numit in functia de ministru al apararii nationale, unde l-a inlocuit pe generalul Nicolae Militaru. A indeplinit aceasta functie pana la data de 30 aprilie 1991, cand a avut loc o remaniere a guvernului condus de Petre Roman.
A lucrat apoi consilier principal la firma „Balli”. In prezent, are gradul de general de armata in rezerva.
Judecarea sa pentru rolul avut in Revolutie
In anul 1990 o comisie guvernamentala de ancheta a evenimentelor din 1989 condusa de Viorel Oancea a propus trimiterea sa in judecata pentru participare la reprimarea revolutiei. Acest lucru s-a intimplat abia in 1997. In anul 1999 a fost condamnat de Curtea Suprema la 15 ani inchisoare pentru omor deosebit de grav savirsit prin reprimarea revolutiei din Timisoara, hotarire confirmata in 2000 in urma recursului. Ca urmare a recursului in anulare promovat de procurorul general Tanase Joita, aceste hotariri judecatoresti au fost casate in 2004[4], dar dupa rejudecare, au fost reconfirmate in 2007. Victor Stanculescu mai are drept la recurs.
A fost casatorit si are o fiica (nascuta in 1954). Sotia sa, Elena Stanculescu (in varsta de 68 ani), s-a sinucis la data de 21 decembrie 2003, aruncandu-se de la etajul doi al imobilului in care locuiau, in timp ce generalul era acasa si dormea. Inainte de a-si lua viata, ea a scris un bilet in care explica gestul si o scrisoare-testament in care dadea amanunte privind averea familiei. In bilet ea isi justifica gestul prin anii de mizerie in care a trait prin tararea sotului ei prin tribunale, in loc ca acesta sa fie considerat erou. „Opt ani de mizerie umana. Motorola? Timisoara? Cine dintre cei de azi ar fi fost acolo unde sunt. Toti sunt eroi. Ce faceati daca nu era Stanculescu? Scarba, ura si dezgust. Ajunge. Nu se poate mai mult. Sa fiti blestemati”.
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

„Cele trei complete de cate trei judecatori, cu cele doua complete de recurs si cu cel al recursului in anulare, cu toate dovezile care nu exista, nici vorbit, nici scris, au spus ca eu am dat ordinul. Stanculescu nu a dat niciun ordin. Punct!”, a continuat acesta. Generalul a mai spus in conferinta de presa ca le-a zis judecatorilor de la instanta suprema ca spera ca Dumnezeu sa-i lumineze in al doisprezecelea ceas. „Sper sa gasiti puterea sa dati o solutie aproape de adevar”