„Ceausestii au crezut ca o sa-i salveze cineva”

Andrei Kemenici

TRASEU. Subofiţerul de Miliţie Constantin Paisie i-a dus pe Nicolae şi Elena Ceauşescu la Inspectoratul de Miliţie din Târgovişte, apoi la unitatea militară al cărei comandant era colonelul Andrei Kemenici.

TRASEU. Subofiţerul de Miliţie Constantin Paisie i-a dus pe Nicolae şi Elena Ceauşescu la Inspectoratul de Miliţie din Târgovişte, apoi la unitatea militară al cărei comandant era colonelul Andrei Kemenici.

Constantin Paisie, militianul care s-a aflat alaturi de Nicolae si Elena Ceausescu la Targoviste, povesteste cum au ajuns cei doi in cladirea Inspectoratului de Politie si, mai apoi, la unitatea militara din oras.

 

Va prezentam continuarea marturiei lui Constantin Paisie, militianul care a stat alaturi de Nicolae si Elena Ceausescu la Targoviste.
  • Jurnalul National: Nu au dat deloc de inteles cei doi Ceausescu ca asteptau ceva, ca urma sa se intample ceva care sa reabiliteze situatia? Constantin Paisie: Nu. Nu. Daca nu ma insel, tot acolo la Ratoaia, am intrebat eu: „Dar cum de sunteti singuri?”, si Ceausescu a spus ca au mai fost insotiti de cineva, dar persoana aceea sau persoanele acelea s-ar fi dus la Comitetul judetean de partid Dambovita, la prim-secretarul Pantelimon Gavanescu, sa ia legatura cu cineva si sa se organizeze de acolo. Ca ei pana in zona Targovistei dadeau impresia ca venisera dezorganizati, ba cu o masina, ba cu alta. Dar nu ne-au spus mai mult, decat atat.Legat de asta, imi duc aminte ca au vorbit de un elicopter, ca s-ar fi dus cineva sa faca rost de un elicopter si Ceausescu a zis: „Probabil ca n-a gasit”.
  • Nicolae Ceausescu isi incuraja sotia, spunandu-i ca e vorba de un moment trecator si ca totul va reintra in normal?Domnule, ei nu stiau ce se intampla in tara in timpul acela. Intr-adevar, dadeau semne ca ar astepta sa vina cineva sa-i scoata din toata treaba asta si sa se simta ei mai in siguranta, dar, vedeti, ei in primul rand pe Securitate se bazau.Stiu ca la un moment dat, Nicolae Ceausescu mi-a spus sa mergem la unitatea aia de Securitate, o unitate speciala la Baneasa, dar din partea Militiei sau a Armatei nu se astepta sa-i vina sprijinul imediat.
  • Pe tot parcursul acesta, pana sa ajungeti la sediul Militiei, a rostit vreodata numele generalului Milea, l-a facut tradator?Asta tot la una din intrebarile noastre, a mea sau a colegului meu Enache, Ceausescu a raspuns: „Un tradator, a tradat” – atata a spus.
  • Numele generalului Stanculescu l-a pomenit in vreo imprejurare? Nu.
    In aceeasi ordine de idei, sa stiti ca Nicolae Ceausescu in nici un fel n-a cautat sa-si menajeze sotia. Din contra, ei au stat tot timpul in asteptare, ca cineva ii va salva. Dar nu-si faceau nici reprosuri. Nu pomeneau nici de domnul general Stanculescu; deocamdata stateau in asteptare.
  • Cine a hotarat plecarea de la Ratoaia? Eu. Dupa ce am auzit motorul acela, care de fapt era de tractor, atunci ne-am speriat, am intrat in masina, ne-am tot uitat pe sus, n-am vazut nimic si, la un moment dat, vazand ca nu-i nimic, am luat hotararea ca tot se insera, sa mergem la Inspectoratul judetean din Targoviste.Pe drum, ne-a zis Ceausescu: „Opriti, opriti aici!”. Ii era teama sa mearga din nou in oras, dupa ce vazuse ce se intamplase cu cateva ore inainte. Din aceasta cauza, Ceausescu a intrebat: „N-ar fi mai bine sa ma opriti la casa asta de tarani? Intru mai bine si stau la ei”. Eu am zis nu, ca nu putem sa fim in siguranta, si ca „n-avem cum sa va lasam asa, aici”. Practic erau case la marginea satului si n-am fost noi, militienii, de acord sa-i lasam acolo.Cand am ajuns in oras se intunecase bine, nu mai era nici o agitatie pe strazi, decat cativa trecatori.Mai intai am trecut prin fata Inspectoratului, sa vedem daca mai e ceva si daca putem sa intram. Apoi, am ocolit pe la gara, cu intentia de a intra prin poarta din spate a Militiei. Cand am ajuns la intrarea respectiva, atunci am avut toti patru din masina o stare de emotie, pentru ca au venit niste civili cu arme la noi: „Stai! Cine sunteti?”, si tot cu amenintari din astea. Baiatul care stiam ca statea in post acolo la poarta, statea si nu mai avea nici un fel de putere, de autoritate, de atributie acolo. Eu m-am adresat lui: „Mai, tu ce faci? Ce e cu lumea asta inarmata?”. Eu nu stiam ca intre timp sediul fusese devastat si revolutionarii luasera armele si munitia. L-am intrebat pe baiatul din post: „Vezi cu cine sunt eu in masina?”. S-a uitat, a vazut, s-a speriat, si a deschis imediat poarta.

    Am intrat si cei din curte au inceput sa strige: „Au venit, au venit!”. De altminteri in curtea Militiei erau putini oameni. Abia cand am ajuns la scarile din spate, de acolo, de la unitate, erau cativa civili si cativa subofitieri. I-am scos pe cei doi Ceausesti din masina, am urcat cu ei pana la etajul I, ca acolo avea comandantul biroul.

     

  • Ce reactii au avut oamenii aceia care erau pe scari?In momentul in care am ajuns cu Ceausestii in fata scarilor, acolo, toti s-au dat la o parte. N-a cracnit nimeni, n-a zis absolut nimeni nimic. Toti erau socati, se uitau si nu le venea sa creada.Din toata galagia care era inainte sa ajungem noi acolo, cand a aparut Ceausescu dintr-o data s-a facut liniste mormantala. Nimeni nu mai scotea un cuvant.Cand am ajuns la etaj I din sediul Militiei judetene, mi se parea ca un domn Stirbescu, care erea un fel de sef al revolutionarilor din Targoviste, a facut un pic de galagie.Cand m-a vazut colonelul Cont Stefan, care cred ca era ofiter de servicii pe unitate, mi-a spus mie sa intru intr-un anumit birou cu Ceausestii.

    Eram in biroul comandantului cand, tot asa, niste civili revolutionari au intrat acolo, au facut cerc in jurul Ceausestilor si cautau unii dintre ei sa-l interpeleze, sa-l apostrofeze pe Ceausescu, sa-l jigneasca chiar. Tocmai de aceea, colonelul Cont ne-a facut semn sa ne retragem intr-un alt birou. De fapt in biroul alaturat, al loctiitorului comandantului.

    Ne-au lasat asa linistiti, sa zic zece minute, poate nici zece minute, dupa care a venit tot Stirbescu acela.

     

  • Comandantul Militiei era in cladire? Nu. De fapt nici un ofiter din conducerea Militiei judetene nu se mai afla in sediu, afara de colonelul Cont.Acel Stirbescu incepuse din nou cu jigniri la adresa lui Ceausescu. Un fel de „ba, ne-ati nenorocit” si chestiuni de genul acesta. La un moment dat au vrut chiar sa-l bruscheze. Aproape ca nu-i dadeau voie lui Ceausescu sa stea pe scaun. Am intervenit eu si bineinteles ca sau asezat amandoi Ceausestii pe scaune.Eu vedeam la acei revolutionari targovisteni un fel de incercare de intimidare a lui Ceausescu. In situatiile acestea, Nicolae Ceausescu n-a scos nici un cuvant. In schimb Elena Ceausescu li s-a adresat de cateva ori. „Mai baieti, stati linistiti”. Asta asa, la cei patru-cinci civili care erau acolo.Am uitat sa mentionez ca atunci cand am spus loctiitorului de comandant, locotenent-colonel Bala Eugen, ca merg sa-i prind pe Ceausesti, acesta mi s-a adresat: „Tradatorule! Esti nebun!” si cuvinte din astea, prin care cauta sa ma linisteasca, sa nu cream o agitatie colectiva.

    Erau momente de degringolada la noi in unitate – cand unii dintre militieni predau armamentul, altii nu voiau sa-l predea. Dupa apostrofarea care mi s-a facut, aproape ca mi-am zis in sine ca trebuie sa plec, fiindca eram satul de atmosfera care se crease in incinta militiei.

    Am crezut ca mergem pur si simplu intr-o plimbare, nu credeam ca vom da noi de Ceausesti. Nici pe departe gandul, deci, sa dam noi de cuplul prezidential.

     

  • Eu am inteles ca de acolo, de la Plante se daduse telefon la Militie si se comunicase ca Ceausestii erau acolo. Nu. Noi nu am stiut absolut nimic. Noi am mers la intamplare. Auzisem ca s-ar afla in zona. Si initial fusese lansat zvonul ca Ceausestii ar fi trecut prin zona Otelariei Targoviste, ca ar fi fost zariti in zona.Eu ma aflam in preajma dispeceratului Militiei, cand dispecerul de serviciu a iesit din incapere, pentru ca sa duca o comunicare comandantului unitatii. Comunicarea mi-a spus-o si mie si era aceasta, ca fusesera zariti Ceausestii pe platoul de la Otelarie.Intre timp, cand noi ieseam cu autoturismul pe poarta Militiei, a mai venit un cetatean, un targovistean, sa spuna ca i-a zarit pe Ceausesti in zona industriala a orasului.Pe baza acestei ultime informatii, alti colegi subofiteri au luat o hotarare sa mearga sa-i caute pe Ceausesti. Ei au plecat cu un ARO.

    Noi rulam cu masina, si la iesirea din Targoviste, cam dupa cinci kilometri, am observat in fata Institutului de Plante, ca stationa un camion cu muncitori agricoli si din toata miscarea si agitatia, am inteles ca acolo s-ar petrece ceva. Am oprit masina si i-am intrebat pe oameni: „Ce este, se intampla ceva pe aici?”. N-au raspuns si se aratau destul de speriati. Banuitor, am intrat pe poarta Institutului. Cred ca mai inainte, colegul Enache il intrebase pe soferul camionului si acesta ii spusese ca Ceausestii sunt inauntru, pentru ca Enache mi s-a adresat mie: „Deschide portile!”, de unde am dedus ca Enache stia ca acolo se petrece ceva.

    Dupa ce i-am luat pe Ceausesti de acolo, am vazut ca ajunsesera si colegii mei acolo, la Plante, si s-au intors si ei cu noi spre oras, dar in busculadele de pe strazile din Targoviste, cand era sa ne linseze multimea, colegii cu ARO s-au pierdut de noi.

    In felul acesta se explica raspandirea stirii certe, ca Ceausestii sunt deja retinuti, pentru ca acei colegi ai nostri au reusit sa ajunga la Inspectorat si sa povesteasca despre preluarea Ceausestilor de catre echipajul Paisie-Enache.

    E posibil ca Inspectoratul sa ne fi apelat, dar noi cred ca am avut statia inchisa.

     

  • Sa revenim la scenele din sediul Militiei. Da. Acolo in sediu, colegul meu Enache a plecat acasa. Eu am ramas. Dupa acele altercatii verbale si usoare imbranceli fata de Ceausesti, am zis eu la un moment dat: „Daca vreti asta, eu plec. Ramaneti dumneavoastra cu ei”.Dar colonelul Cont nu a fost de acord si ne-au luat de acolo, pe Ceausesti si pe mine, si ne-au bagat din nou in biroul comandantului, unde nu mai era nimeni.Atunci m-a intrebat colonelul Cont daca le-am facut perchezitie. Eu am raspuns ca nu le-am facut. Colonelul Cont mi-a ordonat sa-l perchezitionez pe Nicolae Ceausescu, iar el a perchezitionat-o pe Elena Ceausescu, la care nu a gasit nimic de retinut. In schimb eu am retinut de la Ceausescu doua agende. Una mai mare, iar alta mai micuta. Cea micuta mi-a ramas mai intiparita in imagine, era filigranata cu numele lui, cu marginile aurite. Era o agenda mai speciala, facuta pe comanda, cum ar veni. Am mai gasit un stilou marca buna, gros, un set de chei, o batista si atat. Cheile erau mai multe, erau doua de seif, restul trei-patru de yale si un sigiliu. Pe sigiliu cred ca scria Cabinetul II.De fapt, noua ne era teama sa nu aiba arme. Si nu au avut. De asemenea, marturisesc ca nu am facut nici un fel de act de notificare a acelor obiecte gasite la perchezitie. Ba, chiar le lasasem pe masa acolo, in biroul comandantului. Abia cand a fost sa plecam la unitatea militara, colonelul Cont mi-a zis: „Ia-le si pe astea!” si le-am bagat la mine in buzunar.

     

  • Uite, domnule, un lucru interesant. Daca Ceausescu ar fi avut notate in acele agende conturi deschise in banci din strainatate, cat ati stat dumneavoastra cu el acolo, zile si nopti, putea sa zica: m-ai perchezitionat la Militie si mi-ai luat doua agende, te rog sa mi le dai inapoi. Acest lucru nu s-a intamplat, nu mi-a cerut niciodata sa-i restitui obiectele retinute la perchezitie. Eu aproape ca uitasem de ele. Cand m-au prins militarii in garnizoana si au vrut sa ma lichideze ca terorist, ca sa demonstrez ca nu sunt terorist – pentru ca m-au pus la pamant, cu teava pustii in ceafa – am scos atunci obiectele lui Ceausescu, agendele si le-am aratat, spunandu-le: „Vedeti ce am cu mine, chemati comandantul aici, pentru ca el stie cine sunt. Si asa am scapat viu.”
  • Erati in biroul comandantului Militiei judetene. Cand ati vazut primul ofiter de Armata intrand in biroul in care va aflati cu Ceausestii? Intre timp, colonelul Cont a primit o instiintare, ca un mare grup de manifestanti targovisteni se indreapta spre cladirea Militiei judetene. Prin urmare, colonelul Cont a fost, cred, cu ideea sa fie stramutati Ceausestii vizavi, la unitatea militara. Banuiesc ca acest colonel Cont, sau nu stiu cine, a luat legatura cu unitatea militara in acest sens.Asa se face ca la zece minute dupa ce am facut perchezitia, s-au prezentat doi ofiteri de la Armata. Unul dintre ofiteri avea un neg marisor la o spranceana, asta asa ca o distinctie, ca un semnalment. Cam in acelasi moment a venit si colonelul Dinu, loctiitorul comandantului Securitatii judetene. Am coborat cu toti sase si in fata scarilor am urcat intr-un ARO, la volan fiind colonelul Dinu.
  • Comandantul si loctiitorul comandantului Militiei judetene n-au aparut deloc la sediu in acel timp? Nu. Absolut deloc. Cat am stat eu acolo, nu. Acei ofiteri de armata au venit ca niste executanti ai unui ordin de preluare a Ceausestilor. Ei nu s-au prezentat in nici un fel acestora din urma.Le-au spus Ceausestilor, ca pentru o mai mare siguranta a lor, e mai bine sa mearga la unitatea militara din vecinatate. Cei doi Ceausesti au fost de acord. Am coborat cu totii.
  • V-a spus colonelul Contsa-i insotiti si dumneavoastra pe Ceausesti in unitatea militara? Da. Mi-a dat aceasta dispozitie. Mi s-a adresat astfel: „De ce sa mearga colonelul de Securitate Dinu cu Ceausestii in garnizoana? Nu, trebuie sa te duci si dumneata, mergi si dumneata cu ei”.Cum sa va spun, eu oricum ma duceam cu cei doi Ceausescu. Si eu voiam sa merg. Nu stiu, poate instinctul. Fiindca eu m-am urcat in ARO, cred ca printre primii. De fapt eu il tineam pe Ceausescu tot timpul de brat si deci era de fiecare data langa mine. Nimeni nu s-a impotrivit urcarii mele in ARO. Cum s-a urcat Ceausescu, eu m-am urcat langa el.Intre Militie si Unitatea Militara erau cam o mie de metri maxim. Cand am ajuns in fata unitatii militare, ofiterii de armata au dispus deschiderea portilor. Am intrat, si chiar la intrare, pe scari, a aparut comandantul unitatii, colonelul Kemenici Andrei, care i-a dat raportul lui Ceausescu: „Domnule presedinte, sunt comandantul garnizoanei…”, dupa formulele de atunci, cu emotie, asa i-a dat raportul, asigurandu-l ca se afla sub protectie si nu mai stiu ce i-a spus. Si daca nu ma insel, chiar Ceausescu a salutat; colonelul Kemenici a salutat in pozitie de militar si Ceausescu a dus mana la frunte. In orice caz a dat mana cu el, dupa care ne-a poftit in sala din incinta comandamentului, in care am ramas eu si cu cei doi Ceausesti.Au luat televizorul din camera de cum am intrat si in incapere nu era nici radio, nici difuzor, nimic. In sala aia erau patru paturi, doua birouri, un cuier si o chiuveta. Ne-au spus: „Stati aici, ca urmeaza sa primim noi ordine in legatura cu dumneavoastra”.

     

  • Cine s-a sesizat primul ca sunteti in haine de militian?Probabil ca toti s-au sesizat de lucrul acesta. Eu eram intr-adevar in uniforma, atata doar ca nu mai aveam gradele pe umar. Le smulsesem in timpul altercatiei cu multimea, despre care am povestit.
  • Si-a exprimat Ceausescu dorinta sa ramaneti in continuare, cu el, in unitatea militara? Nu. Nu. Sa va spun, pe mai departe, despre uniforma de armata. Cand eram acolo, in sala cu Ceausestii, era o caldura infernala de la o soba de teracota. A trebuit sa ma dezbrac si am ramas numai in camasa si intr-un pulover. Haina am agatat-o intr-un cuier-pom, unde erau mai multe vestoane atarnate. In noaptea in care am ajuns la unitatea militara, s-au iscat niste focuri de arma din unitate. Se tragea ca la balamuc. Noi am stins lumina, ne-am bagat pe sub paturi si dupa aceea, in intuneric, eu am luat din greseala din cuier o haina de capitan de armata, ca sa fiu pregatit pentru o eventuala iesire din acea incapere. Si de atunci am ramas imbracat cu acel veston de armata.Pe 25 decembrie seara, cand am aterizat cu elicopterul pe stadionul „Steaua” din Ghencea, si m-a vazut domnul general Stanculescu Victor in uniforma combinata, cu pantaloni de militian si veston de armata, si cand toti ma felicitau si mi se adresau cu „eroul nostru”, domnul general Stanculescu a spus: „Capitan te facem!”, iar domnul avocat Lucescu Constantin a replicat pe loc: „Vezi, domnule, nu puteai sa iei uniforma de colonel?”Intre timp, acolo in incaperea de la unitatea militara, din cand in cand, dupa aproximativ cate o ora, intra cate un ofiter sa mai observe cum stau lucrurile.Pana la urma s-a hotarat ca in interior sa stau eu permanent cu Ceausestii si de la Armata, capitanul Boboc. In afara usii, facea planton locotenentul-major Stoica, tot de la Armata. Trebuie sa mentionez ca acel capitan Boboc nu a stat tot timpul acolo. Intra acolo din cand in cand, dar in permanenta numai eu am stat cu Ceausestii. Intra, statea treizeci-patruzeci de minute sa vada ce se mai intampla, iesea, venea peste o ora. Santinela din fata usii era, intr-adevar, in permanenta.

     

  • Am inteles ca a fost batut Ceausescu acolo, in incaperea aceea. Aceasta s-a intamplat dupa momentul cand eu am iesit din incapere si m-am dus la comandament sa le spun ca Ceausestilor li s-a facut foame. Cum am dedus eu asta? Ceausescu m-a intrebat: „Dumneata ai mancat ceva?”. Am raspuns ca nu am mancat. Si mi-a zis sa intreb daca nu au ceva pe la popota de mancare.M-am dus si am intrebat: „Nu ne da si noua cineva ceva de mancare?”.Un soldat ne-a adus pe o farfurie niste paine uscata, veche. Tot ce ne-a adus atunci se vedea ca le-a luat de la reziduuri, ramasite de la militari, asa ceva. Paine veche uscata, o bucata de branza la fel, si trei cani cu ceai. Atat ne-au dat.Intre timp eu am mers de cateva ori la popota ofiterilor si acolo am mancat, se mancau… fripturi. Iar noua aici, cu Ceausestii, ne-au dat resturi alimentare. Acolo, la popota, chiar imi amintesc ca am baut si o gura de palinca, daca nu ma insel.

     

  • Deci nu este adevarata afirmatia comandantului unitatii militare, ca lui Ceausescu i-a fost servita mancarea pe care o mancau si soldatii si ofiterii din acea garnizoana? Nu. Nici vorba.
    In fapt, Ceausestii nici nu s-au atins de acea mancare. Parca au gustat ceva din ceai. Ceausescu a incercat sa muste si din paine, dar a renuntat cand a vazut-o asa veche si tare. Un detaliu: fiindu-le teama sa nu fie otravite alimentele, am gustat eu primul din ceai. Ceausescu chiar mi-a zis: „Ai curaj sa bei? Daca-i otravit?”. Si eu am raspuns ca nu, nu are cine sa ne otraveasca si am gustat eu primul si apoi au gustat si ei, de fapt numai el, ea nu s-a atins de nimic.
  • Prin urmare, cate un ofiter de la Armata n-a facut echipa cu dumneavoastra si sa stati astfel in permanenta cu Ceausestii in acea incapere? Nu. Nu. Capitanul Boboc mai venea din cand in cand, statea asa, aproape o ora, dupa care pleca si iar revenea la intervale variate de timp. Mai intrau si alti ofiteri, dar asa pentru cateva clipe. In rest, acolo in incapere, de permanenta am fost doar eu cu Ceausestii.In unitatea militara, eu puteam sa umblu si liber. Asa se face ca atunci cand m-am dus la popota sa mananc ceva, a ramas cu Ceausestii capitanul Boboc. Dupa ce am mancat, m-am retras intr-un birou si am incercat sa ma odihnesc. Eram prea surescitat, n-am reusit nici macar sa atipesc si dupa o jumatate de ora m-am dus din nou la Ceausesti. Atunci a fost momentul cand l-am gasit pe Nicolae Ceausescu agitat, insangerat, cu hemoragie, cu haina si camasa patate de sange.Versiune acreditata de cei din unitatea militara, ca Ceausescu a fost impiedicat sa mearga la fereastra pentru a comunica cu manifestantii din strada – este cel putin discutabila. Geamurile erau camuflate cu paturi si prevazute cu druguri groase de fier.Eu simteam nevoia sa ma odihnesc si de doua-trei ori am mers la comandantul Kemenici, rugandu-l sa ma inlocuiasca cu cineva in timpul cat merg sa ma odihnesc. Eu chiar am vrut la un moment dat sa plec din unitate, dar comandantul Kemenici mi-a spus: „Dumneata i-ai dus, dumneata stai cu ei”.

     

  • N-am lamurit bine cum ati ajuns de-ati imbracat un veston de capitan de armata in loc de cel de militian?Din greseala. Era noapte, lumina era stinsa in incapere si cand a trebuit sa o conduc pe Elena Ceausescu la toaleta, pe intuneric am luat din cuier un veston. Mai tarziu, la lumina, mi-am dat seama ca nu este cel de subofiter de militie, dar am ramas imbracat cu el, mai ales ca era mai gros si imi tinea de cald, cand eram scosi afara din comandament – in masina de campanie sau in TAB. La un moment dat cineva a sesizat si mi s-a adresat: „Mai, tu esti cam tarcat”. Dar ce conta acolo, in incaperea unde erau tinuti Ceausestii.

Interviu cu Generalul Victor Stanculescu interviu la B1TV


Ion Cristoiu: Dumneavoastra cand ati stiut precis ora, daca mai tineti minte din dupa-amiaza de 22 ca sotii ceausescu sint la Targoviste in mina lui Chemenici?

Generalul Victor Stanculescu: In momentul cand Andrei Kemenici (Colonel seful Garnizoanei de la Targoviste) mi-a dat telefon.

Ion Cristoiu: Cand?

Victor Stanculescu: cred ca la 17:00.

Ion Cristoiu: Seara?

Victor Stanculescu: Da, seara in 22. Ilescu a aflat in 23 decembrie 1989 spre dimineata. Vezi Video!

Victor Stanculescu: Si i-am spus lui Chemenici – Chemenici e singuru unitate care n-ai forte, si i-am trimis o companie de tancuri de la Batalionul de tancuri din zona, si o companie de vanatorii de mici, si i-am intarit apararea lui.  

Generalul Victor Stanculescu : „Foarte interesant ca Generalul Dan Voinea spune ca eu i-am spus sa se faca asa , asa, si asa mai departe, dar el venise cu rechizitoriul scris cand a venit , ca n-a avut sigur in elicopter unde sa scrie , apoi iarna n-a avut unde sa scrie in care cerea condamnarea la moarte – Setinta Finala !”

Moderator B1TV Radu Moraru: Pentru Ceausescu?

Generalul Victor Stanculescu: Da.

Radu Moraru: Cu asta e interesant deci Generalul Dan Voinea spuneti acum, asta mi se pare o dezvaluire d-le Cristoiu, ca a venit cu rechizitoriul gata facut ceea ce spune ca stia la ce proces vine, pentru ca Generalul Dan Voinea spune in diverse situatii ca nu stia la ce procese este convocat.

Generalul Victor Stanculescu: Si al treilea, acel este cel care i-a spus lui Colonelul Dragomir inainte de a inainta dosarul la Curtea Suprema sau la Tribunalul Militar. Daca imi spui ca ai primit ordin de la Generalul Stanculescu sau de la Iliescu, te scot din cauza. Lucru care e inregistrat pe banda magnetica in sedinta pe la Curtea Suprema de justitie cand (……)

Generalul Dan Voinea a venit cu rechizitoriul gata facut (condamnare la moarte), stia la ce proces vine .

In diversi situatii Dan Voinea spunea ca nu stie.

Nu procurorii ci judecatorii sunt cei care condamna!

Generalul Dan Voinea a fost chemat in instatnta pentru a recunoaste ca acesta este rechizitoriul (1991) „Dosarul (Nr. 1/SP/1989) care a fost legalizat, proces – instanta pe baza unor copii pe Rechizitor 24 decembrie 1989, recunoscut de Dan Voinea ca a fost facut de mina domniei sale.”

Generalul Dan Voinea a recunoscut ca rechizitoriul a fost facut pe 24 decembrie 1989. Daca sotii Ceausescu au fosti impuscati pe 25. Cand a fost facut procesul pe 24 sau pe 25? Sotii Ceausescu au plecat pe 25 dimineata, procesul a durat o ora si jumatate apoi impuscati pe 25.

Generalii Armatei au dat lovitura de stat

Ion Iliescu Gelu Voican Voiculescu

Ion Iliescu Gelu Voican Voiculescu

de Alex Mihai Stoenescu Jurnalul National

Sâmbătă, 5 februarie 2005, 0:00

Manea nu vrea sa faca acest gest si ii deschide usa lui Parcalabescu. Ceausescu asculta stupefiat vestea sinuciderii lui Milea si are o iesire nervoasa, mai intai balbaindu-se, apoi gesticuland fara sens in momente prelungite de panica.

Momentul de panica a fost surprins de Silviu Curticeanu: „In timp ce el iesea din birou, eu tocmai intrasem in anticamera si, prin usa intredeschisa, Ceausescu m-a vazut, mi-a facut semn sa intru in birou si acolo, cu o voce ce nu mai avea nimic uman in ea, a pronuntat cu mare greutate si prelung balbait doar cateva cuvinte, pe care le reproduc textual: „Tu, tu, de ce, de ce nu, nu, mi-ai
raportat ca Milea s-a sinucis?!”. Balbaiala accentuata, fizionomia ravasita a fetei, privirea fioroasa demonstrau ca anuntul l-a scos din sarite si l-a surprins in egala masura”.

COMUNICATUL. In sfarsit, Ceausescu ii cere lui Curticeanu sa verifice, iar in momentul in care acesta se intoarce si ii confirma, Ceausescu face o criza de furie. Cere imediat venirea lui Constantin Mitea pentru a da un comunicat catre tara in care sa se arate ca generalul Milea a fost un tradator.

De fapt, cu gestul suprem, Milea tradase doar ordinul lui de continuare a represiunii printr-un macel. Povestea comunicatului poate fi reconstituita si pe baza marturiei lui Eugen Florescu:

Reporter: N-ati fost peste noapte in sediu?
Eugen Florescu: Nu. A doua zi, la 8:00, cand am venit la serviciu, securistii au sarit la mine: „Repede, repede, ca ati fost declarat tradator! Cine n-a fost cu tovarasul in sediu in noaptea asta a fost declarat tradator”.

Avusesera doua cazuri – Neagoe si Harjau.
M-am dus la Mitea, dar n-am apucat sa vorbim prea mult ca au aparut din nou securistii: „Repede la Cabinetul 1!”. La birouri, in antecamera era cate un militar cu mitraliera. Usa spre biroul lui Ceausescu era deschisa si inauntru, mai multe persoane.

Toti aveau carnetele in mana si notau: Elena Ceausescu, sigur, fara carnet, apoi Dascalescu, Bobu, Manea Manescu, Mitea, Petre Constatin de la TVR si secretarul de presa Sprintaroiu. Subiectul – sinuciderea lui Milea.

Rp: S-a petrecut mai tarziu de ora 8:00. Scena pe care o descrieti este dupa 9:30.
E.F. Imediat dupa 9:30… Ceausescu dicta: „Sa scrieti ca tradatorul Milea s-a sinucis din lasitate…”.

Rp: O clipa! Sunteti sigur ca a spus „din lasitate”? Este foarte important.
E.F.Sigur, si o sa vedeti de ce. Eu atunci auzeam de sinuciderea lui Milea si am retinut foarte bine cuvintele, pentru ca era o noutate, un soc. A terminat de dictat si noi am iesit. Exact cand plecam pe culoar, iese Ceausescu si striga dupa noi: Mitea! Florescu!”. Ne-am intors…

Si el ne spune: Sa luati masuri sa se deschida televiziunea la ora 12:00, sa se dea stirea, dar nu mai mult de o ora, ca sa facem economie”.

Rp: Incredibil! Incredibil!

E.F.Atunci i-am spus si eu lui Mitea: „Pentru cine face economie, pentru aia care o sa-l spanzure?”, iar Mitea m-a tras de mana si mi-a spus: „Taci din gura, faci declaratii de astea cand te-a declarat tradator!”. Acolo, in birou, Ceausescu vorbea cel mai mult cu Petre Constantin, iar acesta, dupa aceea, a iesit si a dat telefon la TVR.

Ii dicta ce-si notase lui Brates prin telefon si ii spunea: „Sa faci, sa pregatesti emisia…”. Problema este ca ceea ce isi notase si ce ii dictase Petre Constantin lui Brates erau niste idei, un text incropit, astfel ca atunci cand am vazut comunicatul la televizor, am vazut de fapt comunicatul facut de Brates. Mitea chiar a reactionat: „Brates il intelege pe tovarasul mai bine decat noi!”.

Rp: Asadar, textul citit la radio si tv era redactat de Brates pe baza ideilor notate de Petre Constantin de la Ceausescu. Insa a disparut cauza sinuciderii, asa cum o gasise Ceausescu… „din lasitate”. Va dati seama? Era cauza reala, nu ca a tradat in legatura cu agenturile straine.

E.F. Nu stiu ce au facut acolo la televiziune, dar Ceausescu a folosit fara dubiu expresia „din lasitate”. Am uitat sa va spun ca pe 21 seara Ceausescu i-a cerut lui Milea filmul de la Timisoara, acesta a promis ca-l aduce, dar nu a venit. Dimineata, pe 22, i s-a adus un pachet cu fotografii. Erau lozincile „Jos dictatorul! Jos comunismul!” scrise pe vitrine.

S-a uitat, le-a rasfirat nervos si a batut cu pumnul in masa. Fotografiile au ramas acolo. Ceausescu era intr-o degringolada totala in perioada asta.

PROPUNERILE. Constantin Manea, seful de cabinet, a precizat ca Nicolae Ceausescu, afland ca Stanculescu n-a sosit, l-a chemat pe fratele sau, Ilie Ceausescu, dar acesta nu a fost gasit. Este o minciuna. Ilie Ceausescu se afla in cladirea CC si a fost in biroul lui Nicolae Ceausescu.

Dimineata, inainte de sedinta de la ora 8:00, Ilie Ceausescu i-a spus fratelui sau: „Situatia este deosebit de critica. Vin coloane de muncitori. Trebuie facut ceva. Trebuie destituit guvernul”. Atunci, Nicolae Ceausescu a reactionat brutal: „Vezi-ti de treaba ta, avem acum sedinta de Consiliu Politic. Executam si vom vedea ce facem”.

Tot Eugen Florescu arata ca dialogul lui Ilie Ceausescu cu Nicolae Ceausescu, petre cut mai intai in jurul orei 6:00, a avut aspecte mult mai dramatice: „Ilie incerca sa-i atraga atentia ca vin muncitorii de pe platformele industriale, iar Ceausescu ii raspundea vesel:Lasa, ca in Piata Tien An men au fost un milion si i-au pus la punct de nu s-au vazut”.

Ilie a plecat pentru ca era imposibil sa se discute cu el. Elena Ceausescu dirija totul si el, ca frate, nu o mai suporta. Aparuse, il ataca: „Nu-l mai speria pe tovarasul!”. A plecat de gura ei”.

Acum, dupa ce Milea s-a sinucis, Nicolae i-a propus lui Ilie sa preia conducerea Armatei, dar fratele a refuzat, reprosandu-i totodata ca nu l-a ascultat nici in iulie 1989, cand i-a propus formarea unui nou guvern condus de Ion Iliescu si compus din personalitati rusofile, asa cum cerea Moscova. Elena Ceausescu a reactionat si de aceasta data violent, iar Ilie a plecat la minister.

Aici, Ilie Ceausescu s-a instalat in biroul ministrului Apararii, unde a compus o lista de guvern – conform unei marturii, cu Ion Iliescu prim- ministru si a cerut sefului DIA convocarea atasatilor militari ai URSS si ai Chinei. Fara alta solutie, Nicolae Ceausescu cere din nou sa-i fie adus Stanculescu.

Constantin Manea arata ca, informat asupra „accidentului” lui Stanculescu, Nicolae Ceausescu i-a strigat: „Cu picioarele rupte, sa vina, si sa vina in 5 minute, sa nu se joace, ca-l aduc arestat!”. Stanculescu a sosit in aproximativ un sfert de ora imbracat cu haine civile. Simula ca e accidentat si ca il doare piciorul.

Ceausescu i-a dat atunci un ordin: Stanculescule, preiei conducerea armatei in urma sinuciderii lui Milea si executi ordinul. Mergeti si opriti”, si i-a cerut sa-i cheme pe Voinea si pe Eftimescu.

Manea mai afirma ca el, imediat dupa numirea lui Stanculescu, acesta fiind in antecamera cabinetului, s-a uitat pe fereastra si i-a spus generalului: „Uite ca deja se umple (piata)” – intrasera primele grupuri de muncitori.

In acest moment al evenimentelor intervine o succesiune de informatii preluate de toata literatura subiectului nostru si care asaza in centru ordinul de oprire in cazarmi a deplasarii trupelor militare si interdictia de a se trage in oameni, ceea ce presupunea incalcarea ordinelor lui Ceausescu sau, mai corect spus, un contraordin, peste autoritatea comandantului suprem.

Pentru a descalci dezinformarea creata dupa Revolutie din sursa militara, vom arata ca este vorba de doua ordine distincte, date de doua persoane diferite.

ORDINUL DE OPRIRE IN CAZARMA. Pentru a salva onoarea lui Milea, militarii au declarat in corpore ca ordinul i-a apartinut ministrului. Ordinul i-a apartinut generalului Eftimescu si a fost dat dupa autoimpuscarea lui Milea ( inca mai traia) la precis ora 9:54, dupa ce, cu un minut, in urma, lt. col. Costache l-a informat ca „s-a urcat lumea pe Tc(tancuri)”.

Continutul ordinului de la ora 9.

54 a fost: Toate unitatile armatei executa numai ordinele comandantului suprem. Toate unitatile din Targoviste si Mihai Bravu se concentreaza in Bucuresti in cazarmile din Soseaua Oltenitei„. Nicolae Ceausescu preluase comanda directa a Armatei si intentiona sa dea ordine prin Eftimescu, adjunctul sefului MStM, ofiterul cu gradul cel mai inalt aflat in preajma sa.

Atat pe caietul Documentar de lucru, cat si pe caietul de ciorne, generalul Voinea si-a notat si ora exacta si continutul ordinului. Pe ciorna el este complet:

„Gl. Eftimescu, 22.12.89, (ora) 9:54.
Toate unitatile armatei executa num(ai) ord(inele) Cdt. Suprem. Toate U(nitatile) subord(onate) A1 ( Armatei 1) din G(arnizoana) M(ihai) Bravu si Targoviste se concentreaza in Bucuresti in cazarmile din Sos. OLTENITEI.
Unitatile…
Raportez ce U. mai avem in cazarmi si unde sunt” (urmeaza raportul cu locatia unitatilor, din care numai Regimentul 22 se intoarce, Regimentul 22 fiind cel care anuntase urcarea manifestantilor pe tehnica – n.r.)”.

Pentru a se proteja de acuzatia ca a transmis ordinul lui Ceausescu de preluare directa a conducerii Armatei, generalul Eftimescu nu a recunoscut ca a dat acest ordin si a pus dispozitia de oprire a unitatilor din judetele apropiate la cazarmile din Oltenitei pe seama lui Milea.

Generalul Eftimescu a fost acela care a condus operatiile de represiune din sala comandamentului unic, preluand si transmitand ordinele lui Milea si operand pe hartile militare aflate pe mesele de lucru. Pentru a ascunde aceasta vinovatie, el a deformat foarte multe informatii legate de momentele critice ale disparitiei ministrului Apararii.

In acest loc senatorul Sergiu Nicolaescu afirma ca intre orele 9:30 – 13:00 MApN a fost condus de grupa operativa, fiind lipsit de ministrul Apararii Nationale sau adjunctii sai”. Probabil ca senatorul a fost dezinformat, dar lucrurile nu au stat asa. Oficial, interegnul respectiv a durat aproximativ 30 de minute.

In realitate, la numai cateva minute de la moartea lui Milea, Stanculescu a fost numit ministru si recunoscut ca atare de generalii aflati in grupa operativa. Ordinele lui vor fi transmise la minister de grupa de transmisiuni, prin capitanul Marius Tufan.

ORDINUL DE A NU SE TRAGE. Acest ordin a fost dat de generalul Stanculescu. Dupa ce a iesit de la Ceausescu – inainte de ora 10:00 –, in calitate de nou ministru al Apararii, el s-a deplasat la grupa operativa, unde i-a intalnit pe generalii Eftimescu si Voinea. El le-a cerut acestora sa-l informeze „cum este realizat dispozitivul de aparare din preajma CC si de ce forte dispune”.

Astfel, ca urmare a raportului pe care i l-au dat generalii – deci, recunoscandu-i autoritatea -, Stanculescu a aflat si ca se afla in deplasare spre centrul orasului inca trei regimente. Generalul Stanculescu a afirmat imediat dupa Revolutie ca a lasat „in mod deliberat evenimentele „sa curga” pentru a castiga timp si pentru a actiona in folosul Revolutiei”.

In realitate, la cateva minute dupa ora 10:00, generalul Stanculescu va transmite primul sau ordin in calitate de ministru al Apararii:

„(Ora) 10:07. Col. Negrea.

Rondoul – ind. MApN. transmite: nu se trage de catre nimeni, nici foc de avertizare – sa se parlamenteze”.

„Rondoul” era indicativul ( ind. din text) ministrului Apararii Nationale si va fi indicativul prin care va conduce si da ordine noul ministru, general Victor A. Stanculescu.

In acelasi timp cu revolta populatiei din Bucuresti si din alte cateva municipii, incepea lovitura de stat militara din 22 decembrie 1989.

PUCIUL. In urmatoarea ora, generalul Stanculescu va repeta ordinul de parlamentare cu manifestantii, ordin care va fi aplicat intocmai de subunitatile din strada, pe masura ce se derula revolta populara:

(Ora) 10:11 – col(oana) de la IMGB – Ap. Patriei, imense – blocat la jumatatea distantei, la 300 m de Oraselul Copiilor – lt. col. Costache.

(Ora) 10:30 Lt. col. Costache. Pantelimon, Muncii, Socului, Catelu, grupuri imense de la 23 Aug. – scandeaza.

(Ora) 10:35 – c. amiral P. George si col. Costin – sa se parlamenteze cu demonstrantii, la care sa se spuna ca se retrag in cazarma.

(Ora) 10:40 – Toate unitatile parlamenteaza cu demon strantii ca se intorc in cazarma.

(Ora) 11:15. Strada Baceni – Obor, Dimitrov, Republicii, M.Eminescu, coloane.
R7Mc. este solicitat sa intervina, „nu se aproba”.

La aceste ore Nicolae Ceausescu era in sediul CC, inca secretetar general al PCR si comandant suprem.

Nici generalul Stanculescu, nici generalii prezenti in locul deciziei nu au facut publice detaliile preluarii puterii de catre Armata, deoarece le-a fost teama sa recunoasca gestul ce parea si grav, din punctul de vedere al conportamentului unei institutii, si periculos din punctul de vedere al imaginii.

De aceea a fost lansata teza mult mai convenabila a „trecerii armatei de partea Revolutiei”.

Aceasta formula se bazeaza, in fond, pe al doilea factor, care a favorizat intarzierea cunoasterii adevarului – ignoranta in privinta terminologiei si proceselor istorice de catre majoritatea populatiei.

Doar cativa oameni avizati si educati au inteles ca orice trecere a unei Armate de partea unei revolutii se numeste Lovitura de Stat Militara sau puci, pentru ca se face impotriva guvernului si a puterii existente si in folosul unei puteri noi, revolutionare.

Al treilea factor obliterant a fost pus in miscare prin folosirea de catre Armata a puterii preluate si a rolului decisiv avut in rasturnarea lui Ceausescu pentru a se proteja de erorile, ilegalitatile si crimele facute sub comanda generalului Milea pana atunci.

In sfarsit, politizarea partizana a evenimentelor, a Revolutiei, a impartit vocile in doua tabere care sustin doua teze total opuse si la fel de eronate: de o parte, „revolta spontana” si de cealalta parte, „lovitura de stat” data de Ion Iliescu si echipa lui gorbaciovista.

Cheia loviturii din 22 decembrie 1989 este ca generalul Stanculescu si Armata au hotarat sa sprijine grupul Iliescu si sa-i ofere puterea. Lor li s-a asociat imediat Securitatea.

„AM FOLOSIT INDICATIVUL RONDOUL”
Alex Mihai Stoenescu: Atunci chiar va propun sa discutam pe text, pe documente, dar acum vreau doar sa va intreb unele lucruri, de exemplu despre felul cum ati primit comanda Armatei de la Ceausescu. Va citesc cateva marturii: Manea afirma ca „Ceausescu, dupa sinuciderea lui Milea, l-a chemat pe Stanculescu.
NC: „Cu picioarele rupte, sa vina, si sa vina in 5 minute, sa nu se joace, ca-l aduc arestat”. A venit intr-un sfert de ora. Simula ca e accidentat si ca il doare. I-a cerut sa-i cheme pe Voinea si pe Eftimescu”. Atunci Ceausescu a dat urmatorul ordin: „Stanculescule, preiei conducerea armatei in urma sinuciderii lui Milea si executi ordinul. Mergeti si opriti”.

Era vorba de oprirea manifestantilor. Manea se uita pe fereastra si va arata: „Uite ca deja se umple (piata)” – incepusera sa intre primii muncitori in piata. Usa cabinetului era deschisa si ordinul a fost auzit de cei din antecamera.

Victor Atanasie Stanculescu: Da, asa e, usa era deschisa, iar o parte din discutie a fost chiar in prag.

AMS: Ati iesit si Manea v-a spus: „Uite, au inceput sa se adune”?

VAS: Eu am profitat… cum ati spus acolo la sfarsit?… opriti?

AMS: Mergeti si opriti! Era vorba de oprirea oamenilor care se apropiau de centru.

VAS: Eu am profitat de acest ordin dat intr-adevar asa de Ceausescu… uite ca eu uitasem amanuntul asta, dar mi-a ordonat „Opriti!”, si eu am spus: „Da, opresc”. Eu am oprit fortele care erau aduse de Milea din tara la margine (la periferiile Bucurestilor – n.r.).

AMS: Trupele oprite pe Oltenitei.

VAS: Da, am speculat ordinul de oprire a muncitorilor si eu am oprit trupele.

AMS: Vreau sa reconstituim: ati iesit de la Ceausescu si v-ati dus la grupa de generali. Erau acolo Hortopan, Eftimescu, Parcalabescu, cred ca deja era si Voinea. Le-ati comunicat ca sunteti numit ministru al Apararii?

VAS: Erau panicati, erau terminati, speriati, se impuscase Milea, si cand m-au vazut si le-am spus s-au refacut.

Ion Iliescu: „Fac apel, acum este trei fără un sfert (14:45)…”


ioni liescu

22 Decembrie, studioul Televiziunii. Citiţi ce s-a văzut.

GENERALUL VOINEA: Stimaţi generali, ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri, ostaşi. In calitatea mea de general al armatei romăne, fac apel la toţi ofiţerii, subofiţerii, maiştrii militari şi subofiţeri, la toţi generalii şi ostaşii să respecte intru totul ordinele comandanţilor direcţi. De asemenea, apelez la luciditatea tuturor comandanţilor, şi-i rog să nu ordone represalii impotriva populaţiei.

GENERALUL CHIŢAC:Sunt generalul-locotenent Chiţac Mihai, comandantul Garnizoanei Bucureşti. Adresez pe această cale rugămintea tuturor unităţilor militare din garnizoană, unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne pentru a depune toate eforturile să sprijine actuala orientare politică din ţara noastră. Toate unităţile militare care sunt retrase in cazărmi să nu scape vigilenţa, să fie in măsură oricănd să dea o contralovitură, o ripostă hotărătă acelora care ar incerca să zdruncine noua orientare politică, socialistă democratică in ţara noastră. Adresez in acelaşi timp un apel tuturor comandanţilor de garnizoane militare, unde mai sunt incă focare, in mod deosebit Garnizoana Sibiu şi altele, să ia legătura cu forţele populare şi să ia măsuri urgente de terminare in cel mai scurt timp a tuturor operaţiunilor militare sau de altă natură, cu caracter de violenţă, ţinănd seama că in realitate ele sunt zadarnice.

GENERALUL NICOLAE MILITARU (intr-un grup de militari in care recunoaştem pe Mihai Lupoi, generalul Tudor, căpitan rangul I Dumitrescu şi incă un militar): Stimaţi cetăţeni, stimaţi soldaţi, subofiţeri, maiştri militari şi ofiţeri. Mulţi dintre dumneavoastră mă cunoaşteţi. Sunt generalul colonel Militaru Nicolae. Nu puteam să stau deoparte, in aceste momente şi după această crimă, care s-a săvărşit in Republica Socialistă Romănia. Imi pare rău, nespus de rău, că in această crimă a fost atrasă şi armata romănă. Dacă se dovedeşte faptul că armata romănă a tras in popor, inseamnă că… va fi rău. Şi pentru armată in ansamblul ei, şi pentru fiecare comandant de subunitate şi militar in termen care a executat un asemenea ordin. După informaţiile pe care le avem, au murit copii, au murit oameni bătrăni, au murit femei, au murit fiinţe total nevinovate. In scurtul timp pe care-l am la dispoziţie in faţa acestei camere de luat vederi, fac apel la tovarăşii generali care deţin funcţiile de răspundere in armata romănă. Tovarăşe general Guşă, tovarăşe general Eftimescu, tovarăşe general Topliceanu, tovarăşe general Roşu, tovarăşe general Voinea, tovarăşe general Ţinţăreanu (eroare de transcriere, era vorba de generalul Dindăreanu, comandantul Armatei de la Buzău – n.a) şi toţi ceilalţi. Aş face apel, tot in acelaşi fel, tovarăşului general Rusu (era vorba de generalul Rus, comandantul Aviaţiei militare – n.a). Opriţi măcelul! Daţi ordine, opriţi măcelul! Dacă s-a făcut crima pănă acum, opriţi-o! Nu ştiu ce va fi mai departe, imi pare foarte rău, sigur că cei in drept vor cerceta imprejurările in care a murit prietenul meu, generalul Milea, ministrul Apărării Naţionale. Nu cunosc căt a fost de trădător, pe cine a trădat… ce a minţit…, dar in mod categoric că cei care vor fi in măsură in viitor vor face lumină şi din acest punct de vedere. Tovarăşe general Guşă, tovarăşe general Voinea, sunteţi rugaţi amăndoi să veniţi urgent la Radioteleviziune. Da™ imediat! Inainte de a pleca de la locurile dumneavoastră de lucru, daţi ordin să oprească tot şi retrageţi armata in cazărmi. Tovarăşe Rusu (Rus), dă ordin… nimic să nu plece pe calea aerului din Republica Socialistă Romănia! Sper că dumneata m-ai inţeles destul de bine. Fac apel la colegii şi prietenii, unii dintre ei, generali din Ministerul de Interne, tovarăşe general Vlad, tovarăşe general Bucurescu şi ceilalţi, luaţi măsurile care se cuvin pe linia Ministerului de Interne! Opriţi măcelul! Indiferent, indiferent ce s-ar intămpla, nu mai trageţi! Introduceţi trupele in cazărmi! Fac apel acum la intregul popor romăn: manifestaţi fraţilor, manifestaţi-vă bucuria, dar in pace, fără devastări de vitrine. Jucaţi ce vreţi dumneavoastră, bucuraţi-vă cu toţii, nu distrugeţi insă bunurile materiale. Nu daţi prilejul să fiţi atacaţi pentru asemenea lucruri. Dacă am fost inţeles, eu aş ruga pe tovarăşii nominalizaţi să ia act de ce i-am rugat”.

 

ION ILIESCU: Stimaţi tovarăşi, prieteni, cetăţeni, sunt şi eu stăpănit de emoţie ca şi toţi ceilalţi care au vorbit inaintea mea şi ca toţi cetăţenii acestei ţări, care trăiesc momente excepţionale. Dinamica desfăşurării evenimentelor din ultimele zile a fost fără egal. Nimeni nu se aştepta ca acest regim care se voia atoatestăpănitor, atoateştiutor, atoatefăcător, care nu manifesta luciditatea minimă necesară pentru a inţelege momentele de dramatism pe care le trăieşte naţiunea romănă, să facă un semn de rezolvare pe cale normală, pe cale paşnică, prin inţelegere, cu cetăţenii ţării a problemelor grave cu care se confruntă şi economia ţării, tensiunea politică şi se face in ultimă instanţă vinovat de crimă odioasă… impotriva poporului. Vinovatul principal este Ceauşescu (voce din off: Aşa e!). Acest om fără inimă, fără suflet, fără creier (voce din off: fără raţiune)… fără raţiune…

O VOCE: … să fie prins şi judecat

ION ILIESCU:… care nu voia să cedeze, un fanatic care stăpănea cu metode medievale această ţară şi a ajuns pănă la această situaţie dramatică de-a deschide foc, de-a… de-a comanda foc impotriva oamenilor acestei ţări. Şi avea neruşinarea să vorbească in numele poporului! Să vorbească in numele apărării suveranităţii şi independenţei naţionale! Cine? El? Care a pus in pericol soarta acestei ţări şi a impins in mizerie poporul acestei ţări. Şi, precum vedeţi, a fugit, a fugit ca un neruşinat, cănd a trebuit să dea socoteală in faţa poporului. Un iresponsabil! Se fac vinovaţi şi alţii. Va veni vremea judecăţii limpede, lucide, pe bază de judecată ordonată (in sensul de ordine – n.a.) Ceea ce ne trebuie… in momentul de faţă situaţia este oarecum stăpănită. Am vorbit la telefon acum 20 de minute cu generalul Victor Stănculescu. Se află la MApN, a dat dispoziţie, s-au retras trupele care erau dispuse in oraş cu dispoziţie de a trage, a intors inapoi o coloană de blindate care fusese ordonată să vină dinspre Piteşti spre Bucureşti… (aplauze, bravo!)... iar… la Sibiu era o situaţie incordată, unităţile Securităţii au atacat unitatea militară… Eu sper, nu ştiu unde se află, pentru că la Ministerul de Interne nu mai e nimeni, generalul Stănculescu n-a mai putut să intre in legături operative cu nimeni din partea M.I., probabil că şi ei au fugit ca şi conducerea politică… Apelăm la unităţile Securităţii şi la securişti, aşa cum s-a mai făcut apel de la acest microfon, să se trezească in acest ultim ceas… să se lepede de această… clică ordinară de trădători ai patriei. aştia sunt trădătorii patriei. Nu Milea pe care l-au ucis… (insinuare că l-a ucis Securitatea! – n.a.) Deci, tovarăşi, in momentul de faţă există garanţii că armata se află alături de popor. Sper ca acest apel să ajungă la toate unităţile din ţară, să ajungă şi la unităţile Securităţii şi la cei din aparatul securităţii care au fost impinşi spre această crimă odioasă. Facem in acelaşi timp apel la toată populaţia ţării, ca să dea dovadă de luciditate şi de disciplină socială necesară pentru a pune ordine. Pentru că ne-a impins in haos şi dezordine clica bezmetică a lui Ceauşescu. Poporul nostru trebuie să dea dovadă de maturitate in aceste momente, să ne putem reorganiza pe baze democratice. Vom constitui in cursul acestei zile un comitet al salvării naţionale, care să inceapă să pună ordine… (aplauze). Fac apel, acum este trei fără un sfert (14:45)… In jur de ora cinci (17:00), la sediul Comitetului Central să vină toţi cei responsabili care se pot angaja in această operă constructivă de care trebuie să ne apucăm incă de astăzi, inclusiv la cei şase militanţi ai partidului, care au dat dovadă de patriotism, care s-au adresat ţării, care au făcut apel la luciditate şi către Ceauşescu, s-a dovedit incapabil de aşa ceva, alţi asemenea militanţi care sunt (poate mai bine trebuie chemaţi aici, aici trebuie să… aici… – spune cineva), la sediul Comitetului Central se află reprezentanţii populaţiei. Am vorbit la telefon cu cabinetul nr. 1 (răsete). Nu mai era nici persoana nr. 1, nici secretarul şi secretariatul acestei persoane. Mi-a răspuns un tovarăş Luca, nu ştiu cine o fi săracul, mi-a spus că el şi alţi căţiva, care fac parte dintr-un Comitet Naţional, sunt acolo. Mi-au cerut să mă prezint. I-am spus cine sunt, nu m-a cunoscut omul şi n-am putut să inchei un dialog.

MIHAI BUJOR: O să vă cunoască.

ION ILIESCU: O să… deci, trebuie neapărat să ne organizăm intr-un Comitet de salvare naţională. Să elaborăm un program de acţiune cu două obiective majore. In primul rănd, măsuri imediate pentru ordine şi pentru asigurarea desfăşurării vieţii normale, aprovizionarea populaţiei, transport, tot ce este necesar…”1.

ION ILIESCU:”Stimaţi tovarăşi, concetăţeni, vreau să mai spun căteva cuvinte in completare la ceea ce am spus inainte. Pericolul cel mai mare care ne paşte acuma este să se declanşeze anarhie. Deja sunt semnalări că grupuri de cetăţeni dezordonaţi, dezorganizaţi devastează magazine, sparg vitrine. asta nu-i un semn bun pentru schimbarea, pentru transformările care au loc astăzi in ţară, trebuie ca poporul să acţioneze ca o forţă ordonată şi organizată… să se vadă că aici se face ordine. Cu contribuţia, cu participarea, cu prezenţa oamenilor muncii, cu participarea activă a poporului şi nu a unor conducători care s-au autointitulat conducători, s-au autointitulat aleşi ai poporului, s-au autointitulat comunişti, nu au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia… comunismului ştiinţific… Au intinat numai numele Partidului Comunist Romăn, au intinat numai memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului in această ţară. Dar noi trebuie să ne organizăm, trebuie să asigurăm desfăşurarea normală a lucrurilor. Deci, singurul apel pe care-l fac in momentul de faţă, pănă vom fi in măsură să prezentăm un program amplu de acţiuni, acţiuni care să vizeze măsuri imediate, care in căteva zile să facă ordine in ţară şi intr-o perioadă imediată să asigure imbunătăţirea vieţii oamenilor şi desfăşurarea normală, pe baze democratice, a vieţii sociale, ca şi un program de perspectivă care să ne asigure o dezvoltare aşa cum şi-o doreşte acest popor. Să intrăm in răndurile civiliza… naţiunilor civilizate ale Europei. Deci, primul apel pe care vreau să-l fac, şi rog şi cei care urmează… este aici reprezentantul Ministerului de Interne. Am discutat cu armata, vom mai discuta cu organele de ordine…, dar in primul rănd cetăţenii să se organizeze şi să asigure paza bunurilor publice, paza magazinelor, paza tuturor instituţiilor, deci tot ceea ce ţine de buna desfăşurare normală a activităţii noastre. Vă mulţumesc şi vom continua să mai dialogăm in cursul zilei de azi”2. 

MIHAI LUPOI: „Armata, pentru moment… deci ca un interimat au hotărăt ca să preia frăiele, să fie comandant al armatei pănă la alegerea unui comandant tovarăşul general-colonel Militaru… De aceea, rog toate trupele să asculte ordinele acestui general-colonel… (…) Comandantul armatei, general-colonel Militaru, a dat ordin şi nu uitaţi că militarii, chiar in aceste momente, sunt militari şi trebuie să asculte de ordin. A dat ordin ca unităţile să se retragă in cazărmi… cine nu respectă ordinele in aceste momente este tot militar şi va suferi rigorile legii”3.

Declaraţii din clădirea CC al PCR
DIN BALCON ION ILIESCU
: „Stimaţi cetăţeni! Procesul inceput este ireversibil. Practic, Securitatea nu mai există (Uraaa!). Organele Ministerului de Interne au trecut in subordinea Armatei. De aceea, vă rugăm… De acum avem o singură forţă de ordine publică: Armata şi organele de ordine publică ale Ministerului de Interne subordonate Armatei (Uraaa… Se scandează „Armata e cu noi”). Generalul Guşă, şeful Marelui Stat Major, se află lăngă mine. Impreună am discutat aceste măsuri la comandamentul militar. Ii dau cuvăntul pentru două vorbe”.

GENERAL ŞTEFAN GUŞÃ…: Fraţilor! Armata in intregime, in toată ţara, este alături de popor, este a poporului! (Uraaa!). In marea… In toate… unităţile sunt in cazărmi. In toate oraşele sunt… este linişte. Vă rog foarte mult să inţelegeţi că trebuie să punem ordine şi in Bucureşti. De aceea, trebuie să-i ajutaţi pe militari să se deplaseze unde au misiunile. Armata va fi intotdeauna şi cu dumneavoastră!
(Petre Roman ii cere să jure, iar Ion Iliescu ii dă microfonul.)

ION ILIESCU: Jurăm!

GENERAL ŞTEFAN GUŞÃ…: Jurăm! Jurăm! Jurăm!

Documentele Revoluţiei Prima proclamaţie a Revoluţiei  Ordinul ministrului Apărării Naţionale din 17 decembrie 1989  A doua proclamaţie a Revoluţiei  Lista negociatorilor timişoreni la intălnirea cu Dăscălescu  Lista negociatorilor timişoreni la intălnirea cu Dăscălescu

Ce a facut armata pe 21-22 Un adevărat proces-verbal al represiunii ceauşiste, pusă in practică de generalul Milea. Adevărurile Revoluţiei sunt veridice doar cu documente.

Tribunalul militar Bucureşti discută astăzi cererea de întrerupere a pedepsei solicitată de Victor Atanasie Stănculescu

avictorstanculescu222

Tribunalul militar Bucuresti discută astăzi cererea de întrerupere a pedepsei făcută de fostul general Victor Athanasie Stănculescu. La termenul trecut judecătorii au solicitat o expertiză medico-legală, care să stabilească dacă Stănculescu poate executa pedeapsa cu închisoarea de 15 ani. 

Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a dispus, la sfârşitul lunii octombrie, efectuarea unei expertize medicale pentru a stabili dacă Victor Stănculescu poate să suporte regimul de detenţie.
Instanţa a dispus ca expertiza stării de sănătate a generalului Victor Athanasie Stănculescu să fie făcută de Institutul de Medicină Legală.

Generalii Mihai Chiţac şi Victor Athanasie Stănculescu, încarceraţi la mijlocul lunii octombrie, suferă de boli cronice, au declarat luni reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, care au afirmat că doar o comisie specială a IML poate decide dacă aceştia nu pot face închisoare.

Sursa: Realitatea TV

Stănculescu liber!

de Mihnea Georgescu

Distinşii mei lectori,

Vă anunţ că am semnat şi eu Petiţia On Line pentru eliberarea Generalului Victor Athanasie Stănculescu, ceea ce vă îndemn şi pe dumneavoastră!

Am aflat despre această binevenită petiţie de pe blogul prietenului Ovidiu, dedicat special elogierii personalităţii Generalului Revoluţiei. De fapt, la drept vorbind, Preşedintele Ion Iliescu a fost acela, de pe blogul căruia am aflat despre existenţa acestei Petiţii. Am fost fost foarte bucuros să aflu că însuşi Preşedintele este de acord cu acest demers salutar şi demn, menţionând la loc de cinste, pe blogul domniei sale, numele colegei Sybilla-Sfinx şi al modestei mele persoane, în contextul enumerării persoanelor care susţin eliberarea Generalului.

Un general regal… aşa l-a numit distinsa jurnalistă Roxana Iordache, o persoană de dreapta, ca opţiune politică, dar cu demnitate şi cu şira spinării. Ceea ce apreciez eu la un om este verticalitatea, nu culoarea politică. Iar Roxana Iordache a dat dovadă cu prisosinţă de verticalitate, în repetate rânduri. Cu modestie pot afirma că am învăţat de la Ion Iliescu arta dialogului cu forţele de dreapta – Ion Iliescu este un intim al Casei Regale, de exemplu, care nici nu îl bagă în seamă pe Băsescu, plus un prieten cu un om autentic de dreapta ca Radu Câmpeanu. Asta înseamnă moralitate “transpartinică”!

Generalul Victor Athanasie Stănculescu… Ce nume frumos! Victor, de la Victorie şi Athanasie, de la grescescul “cel fără de moarte”… Victoria fără de moarte a Demnităţii Neamului Românesc…

L-am văzut pe General la Majoratul C.P.U.N., în februarie 2008. Mi-a făcut impresia unui om extraordinar de demn, a cărei demnitate şi chiar rigiditate militară constrasta vădit şi plăcut cu hahalerismul unor pretinşi revoluţionari, ca Nica Leon sau Lorin Fortuna, care s-au dat în stambă ca de obicei. Omul a trăit şi o dramă familială soţia sa s-a sinucis în 2003, în noaptea de 21 decembrie (!) ca urmare a hărţuielilor la care a fost supus Generalul.

Cine va contabiliza vreodată dramele umane generate de extremismul revoluţionar post-decembrist?! Cu modestie, recunosc că şi familia mea a avut de suferit în aceşti ultimi 20 de ani, când am văzut ascensiunea parvenitismului fără scrupule şi a gigibecalismului de mahala… şi noi, Nobilii, am ajuns să facem foamea şi să ne cerşim pâinea, am fost îngenunchiaţi şi umiliţi de străini în propria Ţară…

Cert este că în România post-revoluţionară, au existat şi există deţinuţi politici Miron Cozma şi Victor Athanasie Stănculescu sunt doar două exemple. Dar mă gândesc acum şi la drama lui Nicu Ceauşescu sau a Zoiei…

Ar fi un gest de normalitate – graţierea lui Stănculescu, nu de clemenţă, pentru că Generalul nu are nevoie de clemenţa noastră. El însuşi a cerut să fie condamnat la moarte prin împuşcare, ca un General demn al Armatei Române. Nu cred că Traian Băsescu va fi în stare să îl graţieze, pentru că domnia sa nu este în slujba Neamului Românesc, ci a unei puteri străine.

Generalul Victor Atanasie Stanculescu a ajuns sa fie tratat ca un pirat

Astazi, Francisc Toba a fost in vizita la generalul Stanculescu si va anuntam cu netarmurita bucurie ca domnul general este bine, este luminos si este el insusi. De asemenea, s-a imbunatatit simtitor tratatamentul sau, avind in vedere modul mizerabil si infiorator in care a inceput detentia.

Trebuie sa recunoastem ca sint absolut incredibile taria de caracter, forta fizica si morala, eleganta si demnitatea acestui om de 80 de ani.

Nu are rost sa mai punem o intrebare privind substantele administrate dinsului inainte de a intra in sala Tribunalului Militar Teritorial (unde s-a discutat cererea de efectuare a expertizei medicale in vederea suspendarii executarii detentiei), substante cu efecte sedative (ca sa nu folosim termenul „drog”).
Nu are sens nici sa mai intrebam de ce, tot cu acea ocazie, generalul Stanculescu a fost tinut in picioare aproape doua ore, intr-o camaruta crunt de soioasa, de jegoasa, de insalubra, infectata de mirosuri pestilentiale emanind dintr-un veceu (plantat pe post de scaun probabil, fiindca alta mobila nu era) pe care si-au revarsat excrementele toti criminalii si borfasi care s-au perindat pe acolo.

Se pare ca demersurile noastre produc efecte in sistem bulgare de zapada. Grupuri de generali incep sa-si miste maritele stele si maritele dosuri ca sa intervina la Cotroceni in favoarea gratierii. Niciodata nu e prea tirziu sa realizeze si dinsii ca uniformele lor s-au intinat si s-au sfisiat atunci cind omul care i-a facut oameni a fost condamnat. Avem confirmarea ca si Fratii au decis sa se miste. Sa fie intr-un ceas bun!

Miine este Ziua Armatei Romaniei. Pacat ca presedintele Basescu n-a stiut sa speculeze acest superb moment imagologic prin gratierea generalului Stanculescu… Asteptam, insa, cu speranta, raspunsul dinsului privind documentul inaintat de noi in data de 16 octombrie
Sursa: Proiect SEMPER FIDELIS

Gratierea si reabilitarea generalului Victor Atanasie Stănculescu

Gratierea si reabilitarea generalului Victor Stanculescu

21/10/2008 19:10

destinatar: Preşedintele României

 Domnule Presedinte,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, în data de 15 octombrie, menţinerea deciziei de condamnare a domnului general Victor Atanasie Stănculescu la 15 ani de închisoare, sentinţa fiind definitivă. Generalul Stănculescu are 80 de ani.

Dacă Dumneavoastră sînteţi astăzi Preşedintele României, dacă Asociaţia Proiect SEMPER FIDELIS există şi luptă liber pentru şi în numele onoarei, dreptăţii şi demnităţii militare, dacă avem o Constitutie în care se vorbeşte răspicat despre drepturile şi libertăţile românilor, toate acestea au fost posibile pentru că în iarna de sînge a anului 1989 umanismul şi luciditatea generalului Victor Atanasie Stanculescu ne-au salvat de la măcel organizat.

Cunoaşteţi, poate, mai bine decît noi, dimensiunile binelui şi răului din negura acelui sfîrşit de an care ne-a zvîrlit într-o democraţie din care încă mai încercăm să înţelegem şi aplicăm cîte ceva. Iată de ce, Domnule Preşedinte, vă rugăm să luaţi în considerare faptul că, alături de adevărul istoric,

adîncul respect de care se bucură generalul Victor Atanasie Stănculescu în rîndurile Armatei,
sfinţenia profund patriotică de care a dat dovada în toţi aceşti ani refuzînd să arunce ţara în haos cu întreg adevărul despre Revoluţie doar pentru a se salva pe sine însuşi,
demnitatea cu care, în cercul de foc al presiunii unui public intoxicat şi avid de răstigniri, şi-a ţinut coloana dreaptă şi fruntea ridicată,

vă îndreptăţesc să reparaţi o decizie halucinantă, dată de o justiţie înecată în puroiul infecţiilor de interese şi influenţe care distrug ţara, acordînd Graţiere Prezidenţială nu unui bătrân de 80 de ani, ci unui legendar general al Armatei Române.

Gestul dumneavoastră poate oferi tuturor militarilor încrederea că executarea unui ordin astăzi nu poate duce la execuţia executantului miine.
Gestul dumneavoastră poate oferi familiilor celor decedaţi la Revolutie garanţia că adevărul nu poate fi îngropat prin spînzurarea în piaţa publică a unui Acar Păun, în timp ce adevăraţii vinovaţi grohăie ghiolbăneşte sub maldărul de averi şi scaune publice acumulate în aproape două decenii de poleială capitalistă.
Nu în ultimul rînd, gestul dumneavoastră îşi va găsi, cu siguranţă, locul binemeritat în istoria unei naţiuni care are dreptul şi mai are încă puterea de a privi în viitor cu speranţă, conştiinţă, cinste şi demnitate.


Cu încredere deplină în inima, principiile şi raţiunea dumneavoastră,
Vă mulţumim, Domnule Preşedinte.


Asociaţia Proiect SEMPER FIDELIS

Susţin demersul: Federaţia Naţională a Revoluţionarilor din România, Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989 şi Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989-România.
Autor: informatie confidentiala

Semneaza petitia

Vezi semnaturile pentru petitia: Gratierea si reabilitarea generalului Victor Stanculescu

Suzanne Brandstatter prezinta etapa cu etapa aceasta “partida de sah” castigata, potrivit ei, de CIA. Gheorghe Ratiu: „Toate informatiile noastre aratau ca instructorii erau americani”

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Colonelul Gheorghe Raţiu şeful Direcţiei a-I-a a Departamentului Securităţii Statului.(DSS),: „Toate informatiile noastre aratau ca instructorii erau americani” (39:37 – 39:40)
Luni, 23 februarie 2004

“Ceausescu a fost dat jos de CIA”
EVENIMENT /
Date: Feb 23, 2004 – 12:10 AM
Dictatorul roman Nicolae Ceausescu a fost inlaturat de la putere in urma unui complot al agentiei de spionaj american CIA si al mai multor servicii secrete europene, nu de oamenii iesiti in strada in decembrie 1989, este versiunea originala si incitanta a faptelor din decembrie, lansata de un documentar tv ce va fi difuzat miercuri seara de postul Arte. Revolutia romana.

Incendiarul documentar tv, realizat de Suzanne Brandstatter, va fi difuzat miercuri seara, la ora 20:45, de postul de televiziune franco-german Arte, potrivit site-ului Internet TeleObs.com, al saptamanalului francez “Le Nouvel Observateur”.

Teoria conspiratiei
Daca e sa ne luam dupa documentarul realizat de Brandstatter, inlaturarea de la putere a “Marelui Conducator” al Romaniei ar fi fost, de fapt, instrumentata de CIA, ajutata de mai multe servicii secrete europene, si nicidecum rezultatul unei miscari populare spontane si de masa, asa cum cu totii am crezut la vremea respectiva. Simplu exercitiu de imaginatie? Posibil, desi Suzanne Brandstatter sustine ca versiunea din documentar nu e chiar atat de fantezista pe cat ar putea parea.

Lectia de istorie

La sfarsitul anilor 1980, sustine documentarul, mai multe operatiuni secrete vizand destabilizarea regimului sotilor Ceausescu au fost planificate minutios si chiar duse la bun sfarsit de catre diferite servicii secrete. Autorul documentarului aduce, pentru aceasta, mai multe dovezi convingatoare, in special marturia socanta a premierului ungar de la acea vreme, Miklos Nemeth.

Ce spune el? In 1989, serviciile secrete ungare au livrat arme oponentilor regimului Ceausescu, i-au antrenat pe membrii acestei “rezistente” in tabere din Ungaria si, in cele din urma, au recrutat “agenti” din randul membrilor aparatului de stat roman. Miklos Nemeth a rostit chiar si numele uneia dintre aceste “cartite”: ministrul adjunct al Apararii, de pe vremea lui Ceausescu, si anume Victor Athanasie Stanculescu. Adica acelasi care a organizat procesul “expeditiv” al dictatorului si sotiei sale, precum si executia lor, la 25 decembrie 1989, noteaza autorul articolului postat pe TeleObs.com, Vincent Jauvert.

Confruntarea surselor
Suzanne Brandstatter a stat de vorba cu Stanculescu, dar, din pacate, acesta a dat prea putine detalii in legatura cu rolul lui in toata aceasta afacere, noteaza acelasi Jauvert. El asteapta publicarea cartii sale, care va aduce oarece dezvaluiri.

Un alt personaj-cheie al acestui film pasionant: seful CIA pentru Europa de Est, din 1989, Milton Bearden. Acest maestru al spionajului vine si pune paie pe foc in documentarul doamnei Brandstatter, prin simplul fapt ca nu respinge din start aceasta teorie a conspiratiei teleghidate de Washington. Ba, din contra, i-a declarat realizatoarei ca nu neaga “totul in bloc”.

Partida de sah
Suzanne Brandstatter prezinta etapa cu etapa aceasta “partida de sah” castigata, potrivit ei, de CIA si aliatii sai. Cu ajutorul a trei fosti ofiteri de informatii, ea etapizeaza complotul, in detaliu.

Prima faza a fost operatiunea de “diabolizare” a despotului de la Bucuresti. Pentru aceasta, mai multi spioni ar fi creat sau amplificat zvonurile cele mai fanteziste, gratie retelelor clandestine in mass-media internationale (si aici este oferit exemplul campaniei mediatice pe tema pretinsei distrugeri programate a mii de sate romanesti, care a fost informatie de deschidere a zeci de buletine de stiri din intreaga lume).

A doua faza: identificarea, apoi popularizarea de noi lideri potentiali. Potrivit filmului, actualul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, ar fi fost ales si ulterior mediatizat de catre CIA.

A treia faza: paie pe foc. A fost manipularea de la Timisoara. Bombardamentul cu informatii si imagini despre cadavrele de la Timisoara, sugerandu-se ca Securitatea lui Ceausescu i-ar fi asasinat cu sange rece pe manifestanti. De fapt, aceste cadavre ar fi fost scoase special pentru “spectacol “ direct de la morga.

Epilog
Pana sa-si dea cineva seama de adevarul de la Timisoara, “Revolutia” l-a si maturat pe Ceausescu de la putere. Prin urmare, complotul a reusit, este concluzia realizatoarei.

Daca Suzanne Brandstatter are dreptate in ceea ce sustine, indepartarea de la putere a lui Nicolae Ceausescu ar trebui sa ramana in istorie ca unul dintre marile succese, pana acum necunoscute, ale CIA. In fond, cine nu-si aminteste de celebrele “agenturi straine” invocate de Ceausescu in timpul procesului dinaintea executiei?
MARINA CONSTANTINOIU

Stanculescu: “Adica eu am fost spion ungur?”
Contactat de “Jurnalul National”, generalul Victor Athanasie Stanculescu a confirmat ca realizatoarea filmului a luat legatura cu el. “A venit si a stat la mine timp de patru ore, dupa care a mai vorbit si cu Petre Roman si cu cine o mai fi vorbit”, ne-a declarat Stanculescu. Despre teoria socanta a documentarului si despre argumentele aduse de realizatoare, spune sec ca nu puteau fi reale. “Oricine poate sa vorbeasca si sa spuna orice prostie, la fel cum se spune ca sunt cel mai bogat om din Romania. De unde sa stiu ce fabuleaza unul si altul?”, a spus generalul Stanculescu. “Nu stiu cu cine a mai vorbit ea, unde s-o fi dus prin Ungaria sau Austria. Ce vreti sa spun acum, ca am fost spion ungur? Informatiile astea nu puteau fi reale”, spune el. Cat despre etapele despre care realizatoarea documentarului spune ca au fost orchestrate pentru inlaturarea lui Ceausescu si despre afirmatiile facute de fostul premier ungar, Miklos Nemeth, Stanculescu afirma: “Nu cunosc nimic din toate astea. Prima etapa a fost la Malta. Iar de acolo… Nu vad de ce am mai lungi atat vorba

Jurnalul National

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.