Stănculescu liber!

de Mihnea Georgescu

Distinşii mei lectori,

Vă anunţ că am semnat şi eu Petiţia On Line pentru eliberarea Generalului Victor Athanasie Stănculescu, ceea ce vă îndemn şi pe dumneavoastră!

Am aflat despre această binevenită petiţie de pe blogul prietenului Ovidiu, dedicat special elogierii personalităţii Generalului Revoluţiei. De fapt, la drept vorbind, Preşedintele Ion Iliescu a fost acela, de pe blogul căruia am aflat despre existenţa acestei Petiţii. Am fost fost foarte bucuros să aflu că însuşi Preşedintele este de acord cu acest demers salutar şi demn, menţionând la loc de cinste, pe blogul domniei sale, numele colegei Sybilla-Sfinx şi al modestei mele persoane, în contextul enumerării persoanelor care susţin eliberarea Generalului.

Un general regal… aşa l-a numit distinsa jurnalistă Roxana Iordache, o persoană de dreapta, ca opţiune politică, dar cu demnitate şi cu şira spinării. Ceea ce apreciez eu la un om este verticalitatea, nu culoarea politică. Iar Roxana Iordache a dat dovadă cu prisosinţă de verticalitate, în repetate rânduri. Cu modestie pot afirma că am învăţat de la Ion Iliescu arta dialogului cu forţele de dreapta – Ion Iliescu este un intim al Casei Regale, de exemplu, care nici nu îl bagă în seamă pe Băsescu, plus un prieten cu un om autentic de dreapta ca Radu Câmpeanu. Asta înseamnă moralitate “transpartinică”!

Generalul Victor Athanasie Stănculescu… Ce nume frumos! Victor, de la Victorie şi Athanasie, de la grescescul “cel fără de moarte”… Victoria fără de moarte a Demnităţii Neamului Românesc…

L-am văzut pe General la Majoratul C.P.U.N., în februarie 2008. Mi-a făcut impresia unui om extraordinar de demn, a cărei demnitate şi chiar rigiditate militară constrasta vădit şi plăcut cu hahalerismul unor pretinşi revoluţionari, ca Nica Leon sau Lorin Fortuna, care s-au dat în stambă ca de obicei. Omul a trăit şi o dramă familială soţia sa s-a sinucis în 2003, în noaptea de 21 decembrie (!) ca urmare a hărţuielilor la care a fost supus Generalul.

Cine va contabiliza vreodată dramele umane generate de extremismul revoluţionar post-decembrist?! Cu modestie, recunosc că şi familia mea a avut de suferit în aceşti ultimi 20 de ani, când am văzut ascensiunea parvenitismului fără scrupule şi a gigibecalismului de mahala… şi noi, Nobilii, am ajuns să facem foamea şi să ne cerşim pâinea, am fost îngenunchiaţi şi umiliţi de străini în propria Ţară…

Cert este că în România post-revoluţionară, au existat şi există deţinuţi politici Miron Cozma şi Victor Athanasie Stănculescu sunt doar două exemple. Dar mă gândesc acum şi la drama lui Nicu Ceauşescu sau a Zoiei…

Ar fi un gest de normalitate – graţierea lui Stănculescu, nu de clemenţă, pentru că Generalul nu are nevoie de clemenţa noastră. El însuşi a cerut să fie condamnat la moarte prin împuşcare, ca un General demn al Armatei Române. Nu cred că Traian Băsescu va fi în stare să îl graţieze, pentru că domnia sa nu este în slujba Neamului Românesc, ci a unei puteri străine.